INTELIGÉNTZA s. f. capacitate a individului de a se adapta la imprejurari noi de a sesiza relatziile esentziale shi de a gasi o ieshire dintro anumita situatzie de a rezolva probleme noi; deshteptaciune. ◊ om inteligent. ♦ ~ artificiala = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obtzine performantze cvasiumane. (< fr. intelligence lat. intelligentia germ. Intelligenz)