INTELIGÉNTZA inteligentze s. f. 1. Capacitatea de a intzelege ushor shi bine de a sesiza ceea ce este esentzial de a rezolva situatzii sau probleme noi pe baza experientzei acumulate anterior; deshteptaciune. ◊ Inteligentza artificiala = domeniu al informaticii care dezvolta sisteme tehnice capabile sa rezolve probleme dificile legate de inteligentza umana. ♦ Persoana inteligenta. 2. (In forma intelighentzie) Totalitatea intelectualilor; intelectualitate (2). [Var.: inteligíntza intelighéntzie s. f.] Din fr. intelligence lat. intelligentia germ. Intelligenz rus. inteligenciia.