INTELIGÉNTZA inteligentze s. f. 1. Capacitatea de a intzelege ushor shi bine de a sesiza ceea ce este esentzial de a rezolva situatzii sau probleme noi pe baza experientzei acumulate anterior; deshteptaciune. ◊ Inteligentza artificiala = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obtzine performantze cvasiumane. ♦ Persoana inteligenta. 2. (Inv.; art.) Totalitatea intelectualilor; intelectualitate (2). [Var.: inteligíntza s. f.] Din fr. intelligence lat. intelligentia germ. Intelligenz rus. inteligenciia.