insemnare sf [At: SCR. II 163/5 / V: (reg) ~sam~ / Pl: ~nari / E: insemna] 1 Semnalare. 2 Purtare a unei semnificatzii Si: insemnat¹ (2). 3 Aplicare a unui semn caracteristic pe ceva Si: insemnat¹ (3) insemnatura (1). 4 Infierare. 5 Delimitare. 6 (Rar) Exprimare a unui anumit sens de catre un cuvant Si: insemnat¹ (6). 7 Mentzionare in scris a unui fapt Si: insemnat¹ (7) insemnatura (5). 8 Notare. 9 (Inv) Aducere la cunoshtintza Si: insemnat¹ (9) insemnatura (7). 10 Concentrare a atentziei la ceva Si: insemnat¹ (10). 11 Detzinere a unei anumite importantze Si: insemnat¹ (11). 12 (Inv) Stabilire.

INSEMNÁRE insemnari s. f. Actziunea de a insemna shi rezultatul ei. 1. Notare inregistrare in scris. Cite orashe am vazut shi intrinsele orice vrednic de insemnare lucruam vazut. GOLESCU I. 17. 2. Marcare printrun semn distinctiv. Insemnarea oilor. 3. Nota scrisa cu privire la un fapt la un eveniment. Eminescu capatase de la Pumnul insemnarile de lectziuni shi le imprumuta shi la colegi. CALINESCU E. 71. [In 1852] Turgheniev ishi ispraveshte insemnarile vinatoreshti. SADOVEANU E. 235. Insemnare a calatoriei ce am facut eu Constandin Golescu coprinzatoare de cite orashe am vazut. GOLESCU I. 17. 4. (Rar) Intzeles semnificatzie acceptziune sens. Sunetul cuvintelor pronuntzate i deshteapta in conshtiintza insemnarea lor. GHEREA ST. CR. I 355.

INSEMNÁRE ~ari f. 1) v. A INSEMNA. 2) Ceea ce este insemnat undeva. /v. a insemna

insemnare f. 1. actziunea de a insemna; 2. rezultatul ei: nota observatziune semnificatziune.

insemnáre f. Actziunea de a insemna nota. Intzeles sens semnificatziune: insemnarea unuĭ cuvint.

INSEMNÁ (I) insémn (II) insemnez vb. I. I. Tranz. 1. A aplica a pune un semn caracteristic de recunoashtere. ◊ Expr. A insemna cu fierul roshu = a infiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice) a face o insemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit intzeles o anumita semnificatzie; a marca a arata. ♦ (Despre cuvinte) A avea acceptzia de... a exprima un anumit intzeles. ♦ A avea o anumita importantza o anumita valoare. Lat. insignare sau in + semn.

insemna [At: URECHE ap. LET. I 102/1 / V: (reg) ~sam~ / Pzi: insemn (inv) ~nez / E: in + semn] 1 vt A semnala. 2 viu A avea o anumita semnificatzie. 3 vt (Ie) A nu ~ nimic A nu avea nici o valoare. 4 vi A aplica un semn caracteristic de recunoashtere. 5 vt (Ie) A ~ cu fIerul roshu A infiera. 6 vi A delimita. 7 viu (D. cuvinte) A exprima un anumit sens. 8 vr (inv) A se remarca. 910 vtr (Inv) A (se) arata. 1112 vti (Irg) A indrepta o arma spre... Si: a ochi a tzinti. 13 vi A inregistra ceva in scris. 14 vt A nota. 15 vt A face cunoscut. 16 vt (Rar) A lua aminte de ceva. 17 vt (Inv) A stabili. 18 viu A avea o anumita importantza.

INSEMNÁ insémn vb. I. I. Tranz. 1. A aplica a pune un semn caracteristic de recunoashtere. ◊ Expr. A insemna cu fierul roshu = a infiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice) a face o insemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit intzeles o anumita semnificatzie; a marca a arata. ♦ (Despre cuvinte) A avea acceptzia de... a exprima un anumit intzeles. ♦ A avea o anumita importantza o anumita valoare. [Prez. ind. shi: insemnez] Lat. insignare sau in + semn.

INSEMNÁ insémn shi insemnez vb. I. I. Intranz. unipers. A avea un anumit intzeles o anumita semnificatzie; a fi a marca a arata a reprezenta. Lam intrebat ce insemna acele stane de piatra. ISPIRESCU L. 302. Arald ce insemneaza pe tine negrul port.? EMINESCU O. I 97. ◊ Expr. A nu insemna nimic = a nu avea nici o insemnatate nici o importantza nici o valoare. O lacrima in ochii ei Nimic nunseamna. COSHBUC P. I 79. Ce inseamna asta? se spune pentru a arata dezaprobarea fatza de purtarea cuiva. Ce inseamna asta? Sperii copiii unde te trezeshti? SAHIA N. 53. ♦ (Despre cuvinte) A avea sensul de... a exprima o anumita notziune. ♦ A reprezenta... a corespunde a fi egal cu... A vorbi corect inseamna a o face asha cum cere uzul lingvistic. VIANU S. 6. Un han linga un shleah insemneaza lucru mare. SADOVEANU O. VII 28. II. Tranz. 1. A nota (prin scris sau prin alte semne) a face o insemnare a scrie (a desena a grava) a inregistra. Inregistreaza veshti ce vin din tot universul inseamna veshti triste shi veshti bune. ANGHEL PR. 103. Cite gresheli va face sa i le insemne cu carbune pe ceva. CREANGA A. 3. Insemna pe grozavele acele portzi de arama o mare cruce. NEGRUZZI S. I 89. ◊ Intranz. Am duso cam anevoie numai cu rabushul. Ce folos k citesc orice carte bisericeasca; daca nu shtii a insemna macar citushi de cit e greu. CREANGA A. 18. 2. A marca a delimita a determina. Cu cofa de brad Mariuca trecea prin iarba spre casa shi intra pe usha care insemna in lumina o pata neagra. SADOVEANU O. V 179. Rari copaci aliniatzi perpendicular insemnau shoseaua judetzeana ce leaga Costeshtii cu Roshiorii. REBREANU R. I 70. Piatza se intinde ovala... insemnata cu stilpushori de lemn. NEGRUZZI S. I 36. 3. A aplica unui lucru un semn caracteristic (dupa care sa se poata recunoashte sau gasi ushor); a marca. Ciobanul inseamna oile. ◊ Refl. pas. Cu omor shi pustiire drumul lor se insemna. NEGRUZZI S. I 118. ◊ Expr. A insemna cu fierul roshu = a infiera. 4. (Invechit) A indica a nota. Sapropie de scrinul ce il insemnase bolnavul. EMINESCU N. 79. Cred in sincerul shi lealul ajutor ce mi se da astazi de imperiul rusesc shimi insemnez de indata mie shi lumii intregi la ce anume scop are sami serve acest ajutor. ODOBESCU S. III 452. 5. (Rar) A lua act a remarca a observa a afla. Acest onorabil sardar e director la Agie shi am insemnat k el ne urmareshte k umbra peste tot locul. ALECSANDRI T. 429.

INSEMNÁ vb. I. tr. 1. a face un semn distinctiv. 2. a scrie. 3. a delimita. II. intr. a avea un anumit intzeles; a marca. ◊ (despre cuvinte) a avea acceptzia de... ◊ a avea o anumita importantza valoare. (< lat. insignare)

A INSEMNÁ insémn 1. tranz. 1) A evidentzia printrun semn distinctiv; a marca. 2) (informatzii imagini) A fixa (pentru sine) cu ajutorul unor semne grafice. 2. intranz. (despre obiecte semne) A avea o anumita semnificatzie; a fi dotat cu o semnificatzie; a semnifica. [SHi insemnez] /in + a semna

insemnà v. 1. a face un semn: pe omul rau il insemneaza Dzeu PANN; 2. a nota: a insemna in catalog; 3. a avea cutare intzeles: vorba insemneaza multe; 4. a se distinge: s’ainsemnat prin fapte maretze.

insémn éz a á v. tr. (din maĭ vechĭu semnez d. lat. signare a insemna; it. segnare pv. senhar; fr. enseigner a instrui sp. enseñar pg. ensinar. Inseamna; sa insemne). Fac un semn marchez: insemn copaciĭ in padure k sa gasesc drumu la inturnare. Observ semnele distinctive aleg din multzime notez: gardistu shĭa insemnat citzĭva pungashĭ. Scriŭ notez: profesoru a insemnat un elev in catalog. Am intzelesu de: cuvintu latin aqua insemneaza „apa”. Am insemnatate importantza: acest om insemneaza mult in shtiintza.

insemnáre s. f. g.d. art. insemnắrii; pl. insemnắri

insemnáre s. f. g.d. art. insemnarii; pl. insemnari

!insemná² (a reprezenta) vb. ind. prez. 3 inseámna

!insemná¹ (a ~) (a nota) vb. ind. prez. 3 insemneáza

insemná vb. ind. prez. 1 sg. insémn/insemnéz 3 sg. shi pl. inseámna/insemneáza

INSEMNÁRE s. 1. marcare marcat. (~ vitelor de taiere.) 2. v. inregistrare. 3. (concr.) consemnare mentziune notatzie nota (inv.) izvod semn. (O ~ razleatza pe marginea unui manuscris.) 4. v. indicatzie. 5. v. sens.

INSEMNARE s. 1. marcare marcat. (~ vitelor de taiere.) 2. consemnare inregistrare inscriere notare notatzie (inv.) notificare. (~ cheltuielilor zilnice.) 3. (concr.) consemnare mentziune notatzie nota (inv.) izvod semn. (O ~ razleatza pe marginea unui manuscris.) 4. (concr.) indicatzie mentziune nota notificare notificatzie observatzie precizare specificare specificatzie. (Poarta urmatoarea ~...) 5. acceptzie contzinut intzeles semnificatzie sens valoare (rar) semantica semantism (inv.) noima simtz tilc. (~ unui cuvint.)

INSEMNÁ vb. 1. (inv.) a semna. (A ~ un obiect pentru al identifica.) 2. a marca. (~ un animal de taiere.) 3. v. inregistra. 4. v. marca. 5. v. constitui. 6. v. semnifica. 7. a semnifica a simboliza a spune (inv.) a semna. (Aceasta porecla nu ~ nimic.) 8. a fi a semnifica. (Ce ~ cand visezi un porumbel?) 9. v. rezulta.

INSEMNÁ vb. v. deosebi determina distinge evidentzia fixa hotari ilustra ochi preciza remarca singulariza stabili statornici tzinti viza.

insemna vb. v. DEOSEBI. DETERMINA. DISTINGE. EVIDENTZIA. FIXA. HOTARI. ILUSTRA. OCHI. PRECIZA. REMARCA. SINGULARIZA. STABILI. STATORNICI. TZINTI. VIZA.

INSEMNA vb. 1. (inv.) a semna. (A ~ un obiect pentru al identifica.) 2. a marca. (~ un animal de taiere.) 3. a consemna a inregistra a inscrie a nota a scrie a trece (inv.) a notifica a semna. (~ intrun caiet cheltuielile zilnice.) 4. a arata a indica a marca a preciza. (Ceasul ~ timpul.) 5. a constitui a fi a forma a reprezenta (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea esentziala a lucrarii.) 6. a ilustra a marca a reprezenta a semnifica. (Acest roman ~ o data in literatura.) 7. a semnifica a simboliza a spune (inv.) a semna. (Aceasta porecla nu ~ nimic.) 8. a fi a semnifica. (Ce ~ cind visezi un porumbel?) 9. a reieshi a rezulta a urma (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ k...)

ALBO LAPILLO NOTARE DIEM (lat.) a insemna o zi cu o pietricica alba A avea o zi buna. La romani era simbolul fericirii. V. shi Nigro notanda lapillo.

ALL PROGRESS MEANS WAR WITH SOCIETY (engl.) orice progres inseamna razboi cu societatea G.B. Shaw „Getting married” 559.

a se insemna / a se intzepa fraierul expr. (d. victima unui hotz de buzunare) ashi da seama k i se umbla in buzunare.

insemna insemn v. t. a bate rau de tot (pe cineva).