SEMNIFICÁTZIE semnificatzii s. f. 1. Contzinut semantic al unui cuvant; intzeles sens acceptzie. ♦ (In semiotica) Functzie a semnelor de a reprezenta ceva independent de ele; denotatzie. ♦ Valoare simbolica a unui lucru; intzeles noima talc. 2. Insemnatate importantza valoare (a unui fapt a unui obiect etc.). [Var.: semnificatziúne s. f.] Din fr. signification (dupa semn).

semnificatzie sf [At: I. GOLESCU C. / V: (inv) ~iune sign~ / Pl: ~i / E: fr signification lat significatio cf semn] 1 (Lin) Contzinut semantic al unui cuvant sau al unei constructzii gramaticale Si: acceptzie intzeles sens (1) talc (ivr) semnificare (1) (inv) noima simtz semnificat (1). 2 (Lin) Raport reciproc care uneshte semnificantul cu semnificatul Si: acceptzie intzeles sens (2) talc (ivr) semnificare (2) (inv) noima simtz semnificat (2). 3 (In semiotica) Element permanent al sensului unui cuvant Si: denotatzie. 4 Sens (8). 5 Ceea ce inseamna sau reprezinta un enuntz o idee un fapt etc. Si: intzeles semnificare (3) sens talc (reg asr) merchez. 6 Importantza deosebita a unui fapt a unui lucru etc.

SEMNIFICÁTZIE semnificatzii s. f. 1. Contzinut semantic al unui cuvant; intzeles sens acceptzie. ♦ (In semiotica) Functzie a semnelor de a reprezenta ceva independent de ele; denotatzie. ♦ Valoare simbolica a unui lucru; intzeles noima talc. 2. Insemnatate importantza valoare (a unui fapt a unui obiect etc.). [Var.: semnificatziúne s. f.] Din fr. signification (dupa semn).

SEMNIFICÁTZIE semnificatzii s. f. 1. Contzinut semantic al unui cuvint intzeles sens; acceptzie. Aceste cuvinte... nu sau ales desigur la intimplare dintre toate vorbele limbii romineshti shi nu sint lipsite de o semnificatzie asupra careia sa se poata medita. BOGZA A. I. 419. 2. Valoare simbolica a unui lucru; intzeles noima tilc; p. ext. insemnatate importantza. Ne pierdem in amanunte fara nici o semnificatzie. BARANGA I. 206. Privirea avea o semnificatzie de totzi intzeleasa. C. PETRESCU C. V. 89. O premiera de teatru capata de cele mai multe ori o mare semnificatzie. SAHIA U.R.S.S. 145.

SEMNIFICÁTZIE s.f. 1. Intzeles contzinut semantic al unui cuvant al unui semn; sens acceptzie; denotatzie. 2. Ceea ce lasa sa se intrevada ceva. 3. Insemnatatea valoarea unui lucru. ♦ Mesaj (3). [Gen. iei var. semnificatziune s.f. / cf. fr. signification].

SEMNIFICÁTZIE s. f. 1. intzeles; contzinut semantic al unui cuvant al unui semn; sens acceptzie; denotatzie. 2. insemnatate importantza valoare a unui lucru. ◊ mesaj (3). (dupa fr. signification)

SEMNIFICÁTZIE ~i f. 1) Contzinut semantic al unui cuvant al unei forme gramaticale sau al unei constructzii; acceptzie. 2) Valoare simbolica a unui fapt sau a unui lucru. [G.D. semnificatziei; Sil. tzie] /<fr. signification

semnificatziune sf vz semnificatzie

significatzie sf vz semnificatzie

SEMNIFICATZIÚNE s.f. v. semnificatzie.

semnificatzi(un)e f. ceeace insemneaza un lucru sensul unei vorbe.

*semnificatziúne f. (lat. significátio ónis fr. signification). Rar. Insemnare intzeles. Noĭma explicatziune. Notificare. SHi átzie dar ob. áre.

semnificátzie (tzie) s. f. art. semnificátzia (tzia) g.d. art. semnificátziei; pl. semnificátzii art. semnificátziile (tzii)

semnificátzie s. f. (sil. tzie) art. semnificátzia (sil. tzia) g.d. art. semnificátziei; pl. semnificátzii art. semnificátziile (sil. tzii)

semnificatzie

SEMNIFICÁTZIE s. 1. (LINGV.) acceptzie contzinut insemnare intzeles sens valoare (rar) semantica semantism (inv.) noima simtz talc. (~ unui cuvant.) 2. (SEMIOTICA) denotatzie. (~ shi conotatzie.) 3. intzeles ratziune rost sens talc (inv. shi pop.) meshteshug (pop.) noima (Mold. shi Munt.) merchez (inv.) tocmeala. (Ce ~ are aceasta afirmatzie?) 4. intzeles mesaj sens talc (inv.) socoteala. (~ adanca a unei poezii.) 5. sens talc (fig.) pretz. (Iscatam frumusetzi shi ~i noi.) 6. importantza insemnatate sens valoare (fig.) pretz. (~a actului Unirii.)

SEMNIFICATZIE s. 1. acceptzie contzinut insemnare intzeles sens valoare (rar) semantica semantism (inv.) noima simtz tilc. (~ unui cuvint.) 2. (SEMIOTICA) denotatzie. (~ shi conotatzie.) 3. intzeles ratziune rost sens tilc (inv. shi pop.) meshteshug (pop.) noima (Mold. shi Munt.) merchez (inv.) tocmeala. (Ce ~ are aceasta afirmatzie?) 4. intzeles mesaj sens tilc (inv.) socoteala. (~ adinca a unei poezii.) 5. sens tilc (fig.) pretz. (Iscatam frumusetzi shi ~ noi.) 6. importantza insemnatate sens valoare (fig.) pretz. (~ actului Unirii.)

SEMNIFICATZIE. Subst. Semnificatzie sens intzeles comprehensiune (livr.) semantism contzinut semantic contzinut valoare insemnatate informatzie denotatzie (lingv.); acceptzie; cuprins substantza (fig.) esentza tilc (pop.) rost noima miez (fig.); conotatzie nuantza subintzeles. Sens principal; sens secundar; sens propriu; sens figurat sens metaforic; sens uzual; sens ocazional sens contextual; sens lexical; sens gramatical. Monosemie; polisemie polisemantism. Sinonim; sinonimie sinonimitate (rar). Antonim; antonimie. Omonim; omonimie. Paronim; paronimie. Semantica semantism; semasiologie; onomasiologie; etimologie. Semantician semasiolog; onomasiolog; etimolog etimologist. Dictzionar explicativ. Adj. Semnificativ cu sens plin de sens (de intzeles de semnificatzie) cu intzeles cu contzinut informatzional informativ; cu rost cu tilc cu miez (fig.) miezos (fig.). Conceptual ideatic denotativ; conotativ. Monosemantic; polisemantic polisemie. Sinonim sinonimic. Antonim antonimic. Omonim omonimic. Semantic semasiologic; onomasiologic; etimologic. Vb. A avea (un) sens a semnifica a avea intzelesul de... a insemna a denota a marca a exprima a arata a semnala. A explica a interpreta a talmaci a tilcui (pop.). A(shi) schimba (ashi modifica) sensul; a(shi) largi sensul; ashi restringe sensul. A nu avea (nici un) sens a fi fara sens. Adv. Cu sens cu intzeles cu tilc. V. cuvint limba semn.

SEMNIFICÁTZIE s. f. (cf. fr. signification): 1. contzinut semantic al unui cuvant intzeles sens lexical strans legat de contzinutul notzional (logic) al acestuia. Astfel se vorbeshte despre o s. lexicala la clasele de cuvinte; despre o s. concreta sau despre o s. abstracta la unele partzi de vorbire k prepozitziile. 2. intzeles al unui semn lingvistic acceptzie; calitate a unui cuvant sau a unui element lingvistic de a reprezenta ceva de a simboliza ceva de a avea o anumita insemnatate sau valoare din punct de vedere gramatical sau stilistic. Se vorbeshte astfel despre o anumita s. gramaticala a unei partzi de vorbire (substantiv adjectiv numeral pronume verb etc.) a unei partzi de propozitzie (subiect predicat atribut complement element predicativ suplimentar apozitzie) a unui atribut (substantival adjectival pronominal verbal etc.) a unui complement (direct indirect de agent circumstantzial) a unei propozitzii (regenta subordonata subiectiva predicativa completiva circumstantziala etc.) etc. sau despre o s. expresiva a unor termeni. S. unui cuvant este ceea ce desemneaza acesta (esentza obiectului o latura a obiectului o clasa de obiecte etc.) ceea ce trezeshte in mintea vorbitorului shi a ascultatorului legatura constanta de substituire a obiectului denumit prin cuvant imaginea generala (generalizatoare) a obiectului denumit de cuvant raportul concretizat dintre obiect shi cuvant. Astfel cuvantul randunica are o s. generala deoarece desemneaza orice fel de randunica. S. sa poate fi insa particularizata in shi prin contexte situatzionale sau verbale. Procedeul particularizarii presupune reorientarea cuvantului catre anumite obiecte denumite privite sub una dintre infatzisharile lor sau printruna dintre insushirile lor posibile cuprinse in mod virtual shi global in s. Astfel s. cuvantului randunica poate fi particularizata in contextele randunica de tzara shi randunica de orash. Pentru k o s. sa poata fi considerata k apartzinand unei limbi anumite ea trebuie sa fie asociata cu o anumita secventza de sunete cu rol semnificativ (transha sonora) shi invers. S. shi transha sonora sunt elemente interdependente in cadrul unei limbi.

SAEPE QUOD DATUR EXIGUUM EST QUOD SEQUITUR EX EO MAGNUM (lat.) deseori darul este neinsemnat dar semnificatzia lui este imensa Seneca „Epistulae” 81 14.