DENOTÁTZIE denotatzii s. f. 1. (Log.) Totalitatea indivizilor la care se aplica un cuvant; sfera. 2. (Lingv.) Sensul stabil shi analizabil in afara contextului unui cuvant. Din fr. dénotation.

denotatzie sf [At: DEX / Pl: ~i / E: fr dénotation] 1 (Log) Sfera. 2 (Lin) Semnificatzie.

DENOTÁTZIE denotatzii s. f. 1. (Log.) Sfera. 2. (Lingv.) Semnificatzie. Din fr. dénotation.

DENOTÁTZIE s.f. 1. (Log.) Denumire a unui obiect care trimite la un concept; sfera. 2. (Lingv.) Faptul de a denumi semnificatzie lexicala. [Cf. fr. dénotation it. denotazione].

DENOTÁTZIE s. f. 1. (log.) sfera (4). 2. semnificatzie (1). (< fr. dénotation lat. denotatio)

DENOTÁTZIE ~i f. 1) log. Numire a unui obiect prin mijlocirea unui concept. 2) lingv. Semnificatzie lexicala curenta; sens lexical. [Art. denotatzie; G.D. denotatziei; Sil. tzie] /<fr. denotation

denotátzie (tzie) s. f. art. denotátzia (tzia) g.d. art. denotátziei; pl. denotátzii art. denotátziile (tzii)

denotátzie s. f. → notatzie

DENOTÁTZIE s. 1. v. sfera. 2. v. semnificatzie.

DENOTATZIE s. 1. (LOG.) extensiune sfera. 2. (SEMIOTICA) semnificatzie.

DENOTÁTZIE (DENOTÁRE) s. f. (cf. fr. dénotation it. denotazione): desemnare denumire a sensului propriu (de dictzionar) al unui cuvant; actul repetabil prin care unui obiect (lucru eveniment fiintza fenomen idee actziune etc.) i se atribuie un nume. D. nu are intotdeauna k rezultat un singur nume (cuvant) pentru un singur obiect: ea se poate incheia shi printro perifraza. D. angajeaza atat zona lingvistica cat shi psihologia sociologia logica istoria culturii materiale shi a celei spirituale a comunitatzii de limba in care se dau numele (cuvintele). Ea nu are loc in mod deliberat ci numai in masura in care obiectele obliga pe oameni sa le numeasca; ea nu este insa gratuita ci determinata de complexitatea relatziilor dintre oameni dintre ei shi actziunile lor asupra naturii.

DENOTATZIECONOTATZIE (< fr. dénotation connotation) Termeni provenitzi din stilistica anglosaxona shi care se bucura de o larga circulatzie in teoria shi critica literara. In critica moderna denotatzia se refera la denumirea sensului propriu obishnuit al cuvintului conotatzia la extinderea sau restringerea sensului cuvintului in functzie de context. Pereche de notziuni care in structuralism (v.) subliniaza din punct de vedere lingvistic deosebirea dintre limbajul literar shi cel shtiintzific. In shtiintza limbajul este denotativ direct precis transparent banal iar in arta conotativ deci indirect neprecis oarecum opac original. Semnificatziile plurale adiacente conotative se substituie sistemului denotativ. Dupa unii teoreticieni natura shi esentza literaturii consta in aceasta substituire de unde rezulta necesitatea k interpretarea cititorului sau a criticului sa porneasca de la sesizarea „semnificatziilor” shi apoi sa treaca la celelalte elemente structurale ale operei literare care cum se shtie se prezinta k o structura complexa.