DENOTATZIECONOTATZIE (< fr. dénotation connotation) Termeni provenitzi din stilistica anglosaxona shi care se bucura de o larga circulatzie in teoria shi critica literara. In critica moderna denotatzia se refera la denumirea sensului propriu obishnuit al cuvintului conotatzia la extinderea sau restringerea sensului cuvintului in functzie de context. Pereche de notziuni care in structuralism (v.) subliniaza din punct de vedere lingvistic deosebirea dintre limbajul literar shi cel shtiintzific. In shtiintza limbajul este denotativ direct precis transparent banal iar in arta conotativ deci indirect neprecis oarecum opac original. Semnificatziile plurale adiacente conotative se substituie sistemului denotativ. Dupa unii teoreticieni natura shi esentza literaturii consta in aceasta substituire de unde rezulta necesitatea k interpretarea cititorului sau a criticului sa porneasca de la sesizarea „semnificatziilor” shi apoi sa treaca la celelalte elemente structurale ale operei literare care cum se shtie se prezinta k o structura complexa.