importanță sf [At: (a. 1855) URICARIUL IV, 438 / V: ~ten~, ~tanție / Pl: ~țe / E: fr importance] 1 Însemnătate. 2 (D. persoane) Autoritate. 3-4 (Îlav) Cu ~ Cu convingerea (nejustificată) că spune sau face ceva important. 5 (Îe) A-și da ~ A se crede superior, comportându-se ca atare. 6 (Îla) Plin de ~ Îngâmfat.

IMPORTÁNȚĂ s. f. Faptul de a fi important, caracterul unui lucru important; însemnătate. N-am acordat faptului importanța pe care i-o dai tu. BARANGA, I. 189. Am publicat numai prin reviste. Numai fragmente fără importanță. C. PETRESCU, C. V. 71. Nu știu dacă vă dați seama de importanța gestului meu. SEBASTIAN, T. 120. Îmi pare foarte rău de pățania voastră, care, deși n-are importanță, totuși vă plictisește destul. CARAGIALE, O. VII 22. ◊ Loc. adv. Cu importanță = cu convingerea că spune (sau face) ceva important; dîndu-și aere. Adus, bade Ionică, făcu copilul cu importanță. REBREANU, I. 18. ◊ Expr. Plin de importanță = îngîmfat, încrezut. Deschise un carnet soios și, plin de importanță, începu să-și preumble privirile de la încărcătura pestriță a podului la carnet. V. ROM. aprilie 1954, 124. A-și da importanță = a-și da aere, a-și da ifose.

IMPORTÁNȚĂ s.f. Ceea ce face ca un lucru să prezinte mare interes, valoare, însemnătate. ◊ A-și da importanță = a se îngâmfa. [Cf. fr. importance, it. importanza].

IMPORTÁNȚĂ s. f. ceea ce face ca un lucru să prezinte mare interes, valoare, însemnătate. ♦ a-și da ~ = a se îngâmfa, a-și da aere de superioritate; plin de ~ = încrezut. (< fr. importance)

IMPORTÁNȚĂ f. 1) Caracter important; însemnătate. 2): A-și da ~ a-și da aere; a se crede om superior; a se îngâmfa. [G.-D. importanței] /<fr. importance, it. importanza

importanță f. 1. interesul, valoarea ce se dă unui lucru: afacere de înaltă importanță; 2. autoritate, influență de avere sau de pozițiune: locul său îi dă multă importanță în lume.

*importánță f., pl. e (d. important; fr. importance). Însemnătate, valoare, calitatea de a fi important: o informațiune de mare importanță. Autoritate, credit, influență: locu luĭ îĭ dă multă importanță.

importanție sf vz importanță

importență sf vz importanță

importánță s. f., g.-d. art. importánței

importánță s. f., g.-d. art. importánței

IMPORTÁNȚĂ s. 1. însemnătate, pondere, valoare. (Are o ~ redusă în ansamblu.) 2. însemnătate, valoare. (~ unei descoperiri.) 3. însemnătate, seriozitate, valoare. (~ contribuției sale.) 4. însemnătate, valoare, (fig.) preț. (~ cuvântului scris.) 5. însemnătate, semnificație, sens, valoare, (fig.) preț. (~ actului Unirii.) 6. însemnătate, solemnitate. (~ momentului.) 7. adâncime, însemnătate, profunzime, seriozitate. (~ prefacerilor survenite.)

IMPORTANȚĂ s. 1. însemnătate, pondere, valoare. (Are o ~ redusă în ansamblu.) 2. însemnătate, valoare. (~ unei descoperiri.) 3. însemnătate, seriozitate, valoare. (~ contribuției sale.) 4. însemnătate, valoare, (fig.) preț. (~ cuvîntului scris.) 5. însemnătate, semnificație, sens, valoare, (fig.) preț. (~ actului Unirii.) 6. însemnătate, solemnitate. (~ momentului.) 7. adîncime, însemnătate, profunzime, seriozitate. (~ prefacerilor survenite.)

IMPORTANȚĂ. Subst. Importanță, importanță primordială, însemnătate, semnificație, valoare, preț (fig.), greutate (fam.). Prioritate, întîietate, primat, actualitate, stringență (livr.); precădere, pondere, preponderență, primordialitate, predominare, predominație, predominanță (rar), predomnire (înv.), urgență. Problemă vitală. Punct crucial, punct cardinal (fig.), răspîntie (fig.), moment hotărîtor, moment de răscruce; piatră unghiulară (fig.). Adj. Important, de primă importanță, primordial, prioritar, de prim ordin, însemnat, însemnător (înv.), de seamă, semnificativ, capital, de căpetenie, major, de bază, fundamental, vital, principal, de fond, de prim rang, de prima mînă, de mare interes, de excepție, de prima mărime, de frunte, suprem, cardinal, crucial, hotărîtor. Actual, stringent (livr.), urgent, la ordinea zilei, preponderent, precumpănitor, predominant, predominator (rar), predomnitor (înv.), dominant. Valoros, de valoare, prețios, de preț, neprețuit. Vb. A avea importanță, a fi important, a însemna (ceva), a prețui (mult), a valora, a semnifica (ceva), a avea o semnificație deosebită, a cîntări mult, a avea greutate, a avea pondere, a juca un rol hotărîtor; a prima (livr.), a predomina, a domina, a precumpăni, a prepondera (livr.); a fi pe primul plan, a avea întîietate, a fi (a sta) în centrul atenției. V. necesitate, reputație, superlative.