acceptzie sf [At: MAIORESCU CR. II 296 / V: ~tziune / Pl: ~i / E: fr acception lat acceptio + onis] Sens al unui cuvant Si: intzeles. corectata

ACCÉPTZIE acceptzii s. f. Intzeles care il are un cuvint sau care se atribuie unui cuvint; sens. Pronuntzat: tzie. Varianta: acceptziune s. f.

ACCÉPTZIE acceptzii s. f. Intzeles sens al unui cuvant. [Var.: acceptziúne s. f.] Fr. acception (lat. lit. acceptio onis).

ACCÉPTZIE s.f. Sens in care este folosit la un moment dat un cuvant; semnificatzie intzeles sens. [Gen. iei var. acceptziune s.f. / cf. fr. acception lat. acceptio].

ACCÉPTZIE s. f. sens intzeles al unui cuvant; semnificatzie. (< fr. acception lat. acceptio)

ACCÉPTZIE ~i f. Sens care il are un cuvant; semnificatzie. [G.D. acceptziei; Sil. tzie] /<fr. accception lat. acceptio ~onis

acceptziune sf vz acceptzie

ACCEPTZIÚNE s.f. v. acceptzie.

acceptzi(un)e f. sensul in care se ia o vorba: acceptziune proprie shi figurata.

*acceptziúne f. (lat. accéptio ónis). Rar. Preferentza: a da dreptate fara acceptziune de persoane. Gram. Intzelesu in care se ĭa o vorba: acceptziune proprie saŭ figurata de ex.: caldura foculuĭ (propriŭ) caldura discursuluĭ (figurat). SHi éptzie.

accéptzie (tzie) s. f. art. accéptzia (tzia) g.d. art. accéptziei; pl. accéptzii art. accéptziile (tzii)

accéptzie s. f. (sil. tzie) art. accéptzia (sil. tzia) g.d. art. accéptziei; pl. accéptzii art. accéptziile (sil. tzii)

acceptzie

ACCÉPTZIE s. v. sens.

ACCEPTZIE (ACCEPTZIUNE) s. contzinut insemnare intzeles semnificatzie sens valoare (rar) semantica semantism (inv.) noima simtz tilc. (~ unui cuvint.)

ACCEPTZIÚNE s. v. sens.

ACCEPTZIE Variatzie (varianta*) a semnificatului care reprezinta restrangerea sensului in functzie de context*. Acceptziile uzuale intro limba sunt delimitate de dictzionare* chiar shi in cazul cuvintelor monosemice dar mai ales in cazul celor polisemice (vezi POLISEMIE). Numai acceptziile care tind sa se generalizeze sunt incluse in dictzionare shi delimitate prin diferite semne grafice (romburi punct punct shi virgula sh.a.). Exista insa infinite acceptzii ocazionale reprezentate de utilizarea specifica a unui sens intrun context nou; in acest caz acceptzia este echivalenta pentru unii autori cu sensul* „care se deosebeshte prin anumite trasaturi proprii de alte lucruri” iar acceptzia inregistrata in cadrul acestui sens sub un romb este definita prin sinonimia cu distinctiv shi ilustrata prin contextul trasaturi distincte (vezi DEX). Unele acceptzii din dictzionare reprezinta specializari contextuale: viteza de croaziera (acceptzie a cuvantului croaziera) se defineshte strict k „regim de zbor al unui avion care evolueaza cu o viteza mai mica decat cea maxima”. A.B.V.