INTZELÉS¹ intzelesuri s. n. Semnificatzie (a unui lucru a unei vorbe a unui gest etc.); sens talc noima. ◊ Loc. adj. shi adv. Pe intzeles sau pe intzelesul tuturor = putand fi priceput de oricine lamurit. Cu intzeles = cu o semnificatzie adanca sugerand o anumita concluzie. V. intzelege.

intzeles¹ sn [At: TDRG / Pl: ~uri / E: intzelege] 16 Intzelegere (16). 7 Constatare. 8 Observare. 9 Imaginare. 1014 Intzelegere (1014). 15 Aflare. 16 Scuzare. 17 Concepere. 1820 Intzelegere (1820). 21 Semnificatzie a unui lucru a unei vorbe a unui gest etc Si: (inv) intzelegut¹ (2) intzeleguta (3) noima sens talc. 2223 (Iljv) Pe ~ sau pe ~ul tuturor Care poate fi priceput de oricine Si: lamurit. 24 (Ilav) Cu ~ Cu semnificatzie adanca sugerand o anumita concluzie.

INTZELÉS² intzelesuri s. n. Semnificatzie (a unui lucru a unei vorbe a unui gest etc.); sens talc noima. ◊ Loc. adj. shi adv. Pe intzeles sau pe intzelesul tuturor = putand fi priceput de oricine lamurit. Cu intzeles = cu o semnificatzie adanca sugerand o anumita concluzie. V. intzelege.

INTZELÉS¹ intzelesuri s. n. Semnificatzie (a unui lucru a unei vorbe a unui gest etc.) tilc sens. Frica in adevaratul intzeles al cuvintului numi era dar simtzeam o greutate in piept. SADOVEANU O. VI 9. Iata ciutele au pashit din mal in unda shi asculta intzelesul vintului pogorit incet. ARGHEZI P. T. 157. SHi vorbesc cuatit de multe intzelesuri. EMINESCU O. I 121. ◊ Loc. adj. shi adv. Pe intzeles sau pe intzelesul tuturor = putind fi priceput de oricine; lamurit. Vorbea... explicind pe intzelesul unor copii elevi din shcoala primara cite feluri de sol sint shi cum se lucreaza fiecare. GALAN B. I 237. Cu intzeles = cu un tilc adinc cu o anumita semnificatzie cu rost. De la el Lipan deprinsese shi unele vorbe adinci care le spunea cu intzeles la vreme potrivita. SADOVEANU B. 7.

INTZELÉS¹ ~uri n. Contzinut logic interior; semnificatzie a unui lucru; sens. ◊ Pe ~ul tuturor intro forma limpede pentru oricine. Cu ~ cu o anumita semnificatzie; cu talc; cu rost. /v. a intzelege

intzeles n. noima sens: cuvinte pline de intzeles EM.

intzelés n. pl. urĭ (d. intzeleg). Insemnare noĭma sens: cuvinte pline de intzeles cu doŭa intzelesurĭ. Motiv explicatziune sens: supararea luĭ n’are nicĭ un intzeles. Vechĭ. Intzelepcĭune.

intzelés s. n. pl. intzelésuri

intzelés s. n. pl. intzelésuri

INTZELÉS s. 1. v. sens. 2. v. semnificatzie. 3. v. mesaj.

INTZELES s. 1. acceptzie contzinut insemnare semnificatzie sens valoare (rar) semantica semantism (inv.) noima simtz tilc. (~ unui cuvint.) 2. ratziune rost semnificatzie sens tilc (inv. shi pop.) meshteshug (pop.) noima (Mold. shi Munt.) merchez (inv.) tocmeala. (Ce ~ are aceasta afirmatzie?) 3. mesaj semnificatzie sens tilc (inv.) socoteala. (~ adinc al unei poezii.)

INTZELÉS s. n. (< intzelege cf. lat. intelligere): semnificatzie acceptzie contzinut semantic sens al unui cuvant al unei partzi de vorbire al unei propozitzii al unei comunicari al unui text etc. (v. sens).