mentziune sf [At: ROM. LIT. 84'/41 / V: (inv) mentzie / P: ~tzia~ / Pl: ~ni / E: fr mention lat mentio onis] 1 Semnalare. 2 (Ccr) Nota succinta in care se dau informatzii in legatura cu un eveniment o persoana o situatzie etc. Vz insemnare. 3 Specificare. 4 Distinctzie onorifica mai mica decat premiul acordata elevilor merituoshi concurentzilor la o competitzie etc.

MENTZIÚNE mentziuni s. f. 1. Mentzionare relatare (in scris sau oral) semnalare; indicatzie speciala pentru a scoate ceva in evidentza; specificare precizare. 2. Distinctzie care consta in citarea elogioasa a cuiva in urma succesului obtzinut la un concurs un examen etc. Varianta: (invechit) méntzie (NEGRUZZI S. I 304) s. f.

MENTZIÚNE s.f. 1. Mentzionare semnalare; indicatzie speciala specificare. 2. Distinctzie care consta in citarea cu elogii a cuiva in urma unui concurs. [Pron. tziu. / cf. fr. mention lat. mentio].

MENTZIÚNE s. f. 1. mentzionare; specificare precizare. 2. distinctzie constand in citarea cu elogii a cuiva in urma unui concurs. (< fr. mention lat. mentio)

MENTZIÚNE ~i f. 1) Aducere la cunoshtintza; mentzionare; semnalare. 2) Indicatzie necesara. 3) Apreciere elogioasa pentru anumite merite. * Diploma cu ~ diploma speciala inmanata studentzilor eminentzi. 4) Distinctzie onorifica mai mica decat premiul acordata unor elevi unor participantzi la o competitzie etc. [Sil. tziu] /<fr. mention lat. mentio ~onis

mentziune f. marturie facuta prin graiu sau prin scris: a face mentziunea unui fapt; mentziune onorabila distinctziune acordata intrún concurs dupa premiul shi accesitul.

*mentziúne f. (lat. méntio ónis ruda cu minte shi amintesc). Actziunea de a aminti de a semnala de a cita: a face mentziunea unuĭ fapt. Mentziune onorabila intr’un concurs distinctziune acordata dupa premiile cele dintiĭ.

mentzie sf vz mentziune

MÉNTZIE s. f. v. mentziune.

mentziúne (tziu) s. f. g.d. art. mentziúnii; pl. mentziúni

mentziúne s. f. (sil. tziu) g.d. art. mentziúnii; pl. mentziúni

MENTZIÚNE s. 1. v. semnalare. 2. v. insemnare. 3. v. indicatzie.

MENTZIUNE s. 1. amintire citare indicare mentzionare pomenire semnalare (rar) semnalizare. (~ unui fapt semnificativ.) 2. (concr.) consemnare insemnare notatzie nota (inv.) izvod semn. (O ~ razleatza pe marginea unui manuscris.) 3. (concr.) indicatzie insemnare nota notificare notificatzie observatzie precizare specificare specificatzie. (Poarta urmatoarea ~...)