PRECIZÁRE, precizări, s. f. Acțiunea de a preciza și rezultatul ei; (concr.) ceea ce precizează cineva. – V. preciza.

precizare sf [At: CAMIL PETRESCU, U. N. 36 / Pl: ~zări / E: preciza] 1 Determinare exactă. 2 (Ccr) Ceea ce este precizat de cineva.

PRECIZÁRE, precizări, s. f. Acțiunea de a preciza și rezultatul ei; (Concr.) ceea ce precizează cineva. – V. preciza.

PRECIZÁRE, precizări, s. f. Acțiunea de a (se) preciza; lămurire; determinare exactă, exactitate. Adesea excesul de precizare duce la confuzii. CAMIL PETRESCU, U. N. 36.

PRECIZÁRE s.f. Acțiunea de a preciza și rezultatul ei; lămurire; determinare exactă. [< preciza].

PRECIZÁRE ~ări f. 1) v. A PRECIZA. 2) Ceea ce este precizat. /v. a preciza

precizáre s. f., g.-d. art. precizắrii; pl. precizắri

precizáre s. f., g.-d. art. precizării; pl. precizări

PRECIZÁRE s. 1. v. stabilire. 2. v. menționare. 3. v. indicare. 4. v. indicație. 5. v. prevedere. 6. v. determinare. 7. fixare, punere, stabilire. (~ unui diagnostic.) 8. v. stabilire. 9. v. profilare. 10. v. lămurire.

PRECIZARE s. 1. determinare, fixare, stabilire, statornicire. (~ datei exacte a evenimentului.) 2. consemnare, înregistrare, menționare, specificare, (înv.) scriptură. (~ acelui eveniment în...) 3. indicare, menționare, specificare. (~ unui lucru.) 4. (concr.) indicație, însemnare, mențiune, notă, notificare, notificație, observație, specificare, specificație. (Poartă următoarea ~...) 5. (concr.) indicație, prescripție, prevedere, (înv.) scriptură, (grecism înv.) prohdiorihmos. (~ legii.) 6. definire, determinare, stabilire. (O atentă ~ a proprietății metalelor.) 7. fixare, punere, stabilire. (~ unui diagnostic.) 8. fixare, hotărîre, stabilire. (~ unui nou termen.) 9. conturare, delimitare, evidențiere, profilare, proiectare, reliefare. (~ imaginii ei în lumina asfințitului.) 10. clarificare, deslușire, dezlegare, elucidare, explicare, explicație, lămurire, limpezire, rezolvare, soluție, soluționare, (înv.) pliroforie, răspicare, (fig.) cheie, descîlcire. (~ unei probleme încurcate.)