semnalare sf [At: IORGA L. II 561 / Pl: ~lari / E: semnala] 1 Atragere a atentziei asupra unui fapt a unui fenomen etc. Si: (rar) semnal (21) relevare reliefare subliniere (rar) remarcare semnalizare (9). 2 Aducere la cunoshtintza cuiva a ceva Si: anuntzare comunicare informare inshtiintzare semnalizare (10). 3 Amintire in treacat in linii mari Si: mentzionare (inv) semnuire (2) (rar) semnalizare (11). 45 (Rar) Semnalizare (12).

SEMNALÁRE semnalari s. f. Actziunea de a semnala shi rezultatul ei. Ministerul Comertzului Interior shi organele sale au datoria sa tzina seama de cerintzele populatziei sa asculte semnalarile shi sugestiile lucratorilor din comertz. SCINTEIA 1953 nr. 2756.

SEMNALÁRE s.f. Actziunea de a semnala shi rezultatul ei. [< semnala].

semnaláre s. f. g.d. art. semnalắrii; pl. semnalắri

semnaláre s. f. g.d. art. semnalarii; pl. semnalari

SEMNALÁRE s. 1. aratare desemnare indicare. (Tabel cu ~ invingatorilor intrun concurs.) 2. amintire citare indicare mentzionare mentziune pomenire (rar) semnalizare. (~ unui fapt semnificativ.) 3. observare relevare remarcare sesizare subliniere. (~ unei anumite semnificatzii.)

SEMNALARE s. 1. aratare desemnare indicare. (Tabel cu ~ invingatorilor intrun concurs.) 2. amintire citare indicare mentzionare mentziune pomenire (rar) semnalizare. (~ unui fapt semnificativ.) 3. observare relevare remarcare sesizare subliniere. (~ unei anumite semnificatzii.)