specificare sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~eți~ / Pl: ~cări / E: specifica] 1 Aducere la cunoștință (verbal sau în scris) în mod clar și precis Si: indicare, menționare, precizare. 2 Reținere a unui fapt, a unui eveniment etc. prin scris Si: consemnare (2), înregistrare, (înv) scriptură. 3 (Ccr) Ceea ce specifică cineva Si: indicație, însemnare, mențiune, notă, observație, precizare, specificație.

SPECIFICÁRE, specificări, s. f. Acțiunea de a specifica; menționare specială, relatare, mențiune. Promitea, fără... specificare, că... laicii cari se vor uni nu vor mai face parte din plebea fără drepturi. IORGA, L. II 60.

SPECIFICÁRE, specificări, s. f. Acțiunea de a specifica și rezultatul ei; relatare, mențiune.

SPECIFICÁRE s.f. Acțiunea de a specifica și rezultatul ei; specificație. [< specifica].

specificáre s. f., g.-d. art. specificắrii; pl. specificắri

specificáre s. f., g.-d. art. specificării; pl. specificări

SPECIFICÁRE s. 1. v. menționare. 2. indicare, menționare, precizare. (~ unui anumit lucru.) 3. v. indicație.

SPECIFICARE s. 1. consemnare, înregistrare, menționare, precizare, (înv.) scriptură. (~ acelui eveniment în...) 2. indicare, menționare, precizare. (~ unui anumit lucru.) 3. (concr.) indicație, însemnare, mențiune, notă, notificare, notificație, observație, precizare, specificație. (Poartă următoarea ~...)