mențiune sf [At: ROM. LIT. 84'/41 / V: (înv) menție / P: ~ți-a~ / Pl: ~ni / E: fr mention, lat mentio, -onis] 1 Semnalare. 2 (Ccr) Notă succintă în care se dau informații în legătură cu un eveniment, o persoană, o situație etc. Vz însemnare. 3 Specificare. 4 Distincție onorifică, mai mică decât premiul, acordată elevilor merituoși, concurenților la o competiție etc.

MENȚIÚNE, mențiuni, s. f. 1. Menționare, relatare (în scris sau oral), semnalare; indicație specială pentru a scoate ceva în evidență; specificare, precizare. 2. Distincție care constă în citarea elogioasă a cuiva, în urma succesului obținut la un concurs, un examen etc. – Variantă: (învechit) ménție (NEGRUZZI, S. I 304) s. f.

MENȚIÚNE s.f. 1. Menționare, semnalare; indicație specială, specificare. 2. Distincție care constă în citarea cu elogii a cuiva în urma unui concurs. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. mention, lat. mentio].

MENȚIÚNE s. f. 1. menționare; specificare, precizare. 2. distincție constând în citarea cu elogii a cuiva în urma unui concurs. (< fr. mention, lat. mentio)

MENȚIÚNE ~i f. 1) Aducere la cunoștință; menționare; semnalare. 2) Indicație necesară. 3) Apreciere elogioasă pentru anumite merite. * Diplomă cu ~ diplomă specială înmânată studenților eminenți. 4) Distincție onorifică, mai mică decât premiul, acordată unor elevi, unor participanți la o competiție etc. [Sil. -ți-u-] /<fr. mention, lat. mentio, ~onis

mențiune f. mărturie făcută prin graiu sau prin scris: a face mențiunea unui fapt; mențiune onorabilă, distincțiune acordată întrún concurs după premiul și accesitul.

*mențiúne f. (lat. méntio, -ónis, rudă cu minte și amintesc). Acțiunea de a aminti, de a semnala, de a cita: a face mențiunea unuĭ fapt. Mențiune onorabilă, într’un concurs, distincțiune acordată după premiile cele dintîĭ.

menție sf vz mențiune

MÉNȚIE s. f. v. mențiune.

mențiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. mențiúnii; pl. mențiúni

mențiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. mențiúnii; pl. mențiúni

MENȚIÚNE s. 1. v. semnalare. 2. v. însemnare. 3. v. indicație.

MENȚIUNE s. 1. amintire, citare, indicare, menționare, pomenire, semnalare, (rar) semnalizare. (~ unui fapt semnificativ.) 2. (concr.) consemnare, însemnare, notație, notă, (înv.) izvod, semn. (O ~ răzleață pe marginea unui manuscris.) 3. (concr.) indicație, însemnare, notă, notificare, notificație, observație, precizare, specificare, specificație. (Poartă următoarea ~...)