incremenire sf [At: DOSOFTEI V. S. 55 / Pl: ~ri / E: incremeni] 1 Prefacere in cremene. 2 (Fig) Oprire brusca a unor lucruri aflate in mishcare. 3 (Inv) Intzepenire a unei partzi a corpului. 45 Imposibilitate de a mai face vreo mishcare (de groaza sau) de uimire. 6 (Fig) Uimire. 7 Amortzire. 8 (Inv; fig) Inghetzare.

INCREMENÍRE s. f. 1. Actziunea de a incremeni shi rezultatul ei; nemishcare impietrire neclintire. Se amestecau chemari de paseri: erau cele din urma calatoare pe shuvoaiele de vint ale inaltzimii k pe ape; grabeau naprasnic spre miazazi caci le ajungea din urma spaima ghetzii incremenirea de stinca a lunilor rele. SADOVEANU P. M. 88. In solemna incremenire a firii nu se mishca incet shi ginditor decit doar chipul meu taiat in umbra pe fundul de lumina al adincului. HOGASH M. N. 92. Era o tacere shi o incremenire in tot cuprinsul acela k te credeai peo alta lume. VLAHUTZA O. A. 485. 2. Raminere in nemishcare (de mirare de frica de groaza etc.); inmarmurire inlemnire consternare. In multzimea adunata la conacul Virnavilor a fost o clipa de... incremenire shi tacere. GALAN Z. R. 230. Legiuni de zugravi shi de pietrari erau osinditzi k sa ashterne pe ziduri pentru incremenirea viitorimii toate acele nemarginite epopee vinatoreshti. ODOBESCU S. III 80.

INCREMENÍ incremenesc vb. IV. Intranz. 1. A nu mai putea face nicio mishcare niciun gest (de mirare de groaza etc.); a inlemni a impietri. ♦ Tranz. A uimi. 2. (Despre lucruri in mishcare) A sta a se opri locului. In + cremene.

incremeni [At: DOSOFTEI V. S. II 21/2 / V: (cscj) ~na / Pl: ~nesc / E: in + cremene] 1 vt (Inv) A preface ceva in cremene. 2 vi (D. lucruri in mishcare) A se opri in loc. 34 vtr (Fig) A (se) uimi. 5 vt (Ie) Ashi ~ ochii A se holba la ceva sau cineva. 7 vi (Fig) A nu mai putea face nici o mishcare nici un gest (de uimire sau) de groaza. Si: a inlemni (12) a inmarmuri (34). 8 vi (Inv; fig) A inghetza. 9 vi A amortzi.

INCREMENÍ incremenesc vb. IV. Intranz. 1. A nu mai putea face nici o mishcare nici un gest (de mirare de groaza etc.); a inlemni a impietri. ♦ Tranz. A uimi. 2. (Despre lucruri in mishcare) A sta a se opri locului. In + cremene.

INCREMENÍ incremenesc vb. IV. Intranz. 1. A ramine nemishcat (de mirare de frica de groaza etc.); a inmarmuri a impietri a inlemni. Incremeni de groaza k shi cind mishcarea shi glasul multzimii ar fi fost inceputul unei noi razvratiri. REBREANU R. II 277. Cind a dat cu ochii de mine pe loc a incremenit. CREANGA P. 86. Arald incremenise pe calui. EMINESCU O. I 98. ◊ Fig. In tacere incepu sa cinte un corn de vinatoare departe sus in cer sub ghetzari unde incremenise o lumina puternica trandafirie. SADOVEANU O. V 610. SHi pea degetelor virfuri in iatacul tainuit Intra unde zidul negru intrun arc ancremenit. EMINESCU O. I 76. ◊ Tranz. fact. Frumusetzea tinarului privirile lui pierdute cine shtie unde aerul extatic carei lumina capul incremenira pe omul de afara. CARAGIALE O. I 317. 2. (Despre lucruri in mishcare) A sta a se opri locului. Suflarile molatice de vint incremenira zgomotul departat al vailor framintate de vijelia Bistritzei amutzi. HOGASH DR. II 16. De fiori incremeneshte Largul apelor adinci. COSHBUC P. II 12. Soarele parea k incremenise pe loc incilcit in crengile copacilor. VLAHUTZA O. A. 120.

A INCREMENÍ ~ésc 1. intranz. A pierde capacitatea de a se mishca (din cauza unor emotzii puternice); a ramane nemishcat; a inlemni; a impietri; a inmarmuri. ~ de spaima. 2. tranz. A face sa ramana nemishcat. /in + cremene

incremenì v. 1. a impietri: ori cei viu in lume acum incremeneshte EM.; 2. a ramanea locului de mirare sau spaima; fig. unde zidul intr’un arc a ’ncremenit EM. [V. cremene].

incremenésc v. intr. (d. cremene; pol. krzemienić a intari a face virtos k cremenea). Inlemnesc inmarmuresc impetresc ramin nemishcat de frica mirare frig sh. a. V. tr. Groaza iĭ incremenise.

incremeníre s. f. g.d. art. incremenírii

incremeníre s. f. g.d. art. incremenírii; pl. incremeníri

incremení (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. incremenésc imperf. 3 sg. incremeneá; conj. prez. 3 sa incremeneásca

incremení vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. incremenésc imperf. 3 sg. incremeneá; conj. prez. 3 sg. shi pl. incremeneásca

INCREMENÍRE s. 1. v. petrificare. 2. v. inmarmurire. 3. v. nemishcare.

INCREMENIRE s. 1. impietrire inlemnire inmarmurire intzepenire petrificare (inv. shi pop.) marmurire. 2. inlemnire nemishcare. (Stare de ~.)

INCREMENÍ vb. 1. v. petrifica. 2. v. inmarmuri.

INCREMENÍ vb. v. opri sta.

INCREMENI vb. 1. a impietri a inlemni a inmarmuri a intzepeni a (se) petrifica (inv. shi pop.) a marmuri (Mold. shi Bucov.) a (se) intrecletzi (prin Transilv. shi Ban.) a merei (fig.) a (se) intzeleni. (Un personaj din basme care a ~.) 2. a impietri a inlemni a inmarmuri a intzepeni a paraliza (inv. shi pop.) a marmuri (fig.) a inghetza. (A ~ de spaima de uimire.)

incremeni vb. v. OPRI. STA.