INCREMENÍRE s. f. 1. Actziunea de a incremeni shi rezultatul ei; nemishcare impietrire neclintire. Se amestecau chemari de paseri: erau cele din urma calatoare pe shuvoaiele de vint ale inaltzimii k pe ape; grabeau naprasnic spre miazazi caci le ajungea din urma spaima ghetzii incremenirea de stinca a lunilor rele. SADOVEANU P. M. 88. In solemna incremenire a firii nu se mishca incet shi ginditor decit doar chipul meu taiat in umbra pe fundul de lumina al adincului. HOGASH M. N. 92. Era o tacere shi o incremenire in tot cuprinsul acela k te credeai peo alta lume. VLAHUTZA O. A. 485. 2. Raminere in nemishcare (de mirare de frica de groaza etc.); inmarmurire inlemnire consternare. In multzimea adunata la conacul Virnavilor a fost o clipa de... incremenire shi tacere. GALAN Z. R. 230. Legiuni de zugravi shi de pietrari erau osinditzi k sa ashterne pe ziduri pentru incremenirea viitorimii toate acele nemarginite epopee vinatoreshti. ODOBESCU S. III 80.