inlemnire sf [At: DRAGHICI R. 238/7 / Pl: ~ri / E: inlemni] 1 Nemishcare provocata de frica de uimire etc. Si: inlemnit¹ (1). 2 (Fig; rar) Pierdere totala a sensibilitatzii Si: inlemnit¹ (2). 3 Transformare in lemn Si: inlemnit¹ (3).

INLEMNÍRE s. f. Actziunea de a inlemni; incremenire nemishcare; p. ext. spaima uimire. Inlemnirea zugravita pe figura i dadea o infatzishare comica. C. PETRESCU I. I 13. Spaima mirare shi inlemnite au cuprins pe bietul Vineri. DRAGHICI R. 238.

inlemni [At: NEGRUZZI S. II 53 / Pzi: ~nesc / E: in + lemn] 12 vti (A face sa ramana sau) a ramane nemishcat de frica de uimire etc. Si: a incremeni (67) a inlemnosha (12) a inmarmuri (34). 34 vtr (Fig; rar) (A face sa devina sau) a deveni insensibil neindurator Si: a (se) impietri (89). 5 vz (Ivr)A se preface in lemn Si: a inlemnosha (3).

INLEMNÍ inlemnesc vb. IV. Intranz. A ramine nemishcat sub influentza unei impresii sau a unei senzatzii puternice; a incremeni a inmarmuri a inghetza. Soldatul inlemni in pozitzie cu fatza la locotenentul aprins de minie. REBREANU P. S. 69. Cind auzi barbatul una k asta mai inlemni. RETEGANUL P. I 43. De minie onlemnit pe loc. ALECSANDRI T. 518. ◊ Tranz. fact. El sta cufundat intro mirare sau mai bine zicind admirare adinca ce il inlemnise pe loc. ALECSANDRI O. P. 76. ♦ Fig. (Rar) A deveni neindurat; a se impietri. Cum sintetzi voi toate... vorbi ea incetishor. Cum vatzi invirtoshat cum vatzi inlemnit. CONTEMPORANUL IV 88.

A INLEMNÍ ~ésc intranz. 1) A pierde capacitatea de a se mishca (din cauza unor emotzii puternice); a ramane nemishcat; a impietri; a inmarmuri; a incremeni. ~ de mirare. 2) fig. rar A deveni insensibil (k un lemn); a se inchide in sine; a se impietri. /in + lemn

inlemnì v. a se face lemn a intzepeni de frica.

inlemnésc v. intr. (d. lemn). Intzepenesc inmarmuresc impetresc: inlemnise de frica. V. tr. Groaza iĭ inlemnise.

inlemníre s. f. g.d. art. inlemnírii

inlemníre s. f. g.d. art. inlemnírii

inlemní (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. inlemnésc imperf. 3 sg. inlemneá; conj. prez. 3 sa inlemneásca

inlemní vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. inlemnésc imperf. 3 sg. inlemneá; conj. prez. 3 sg. shi pl. inlemneásca

INLEMNÍRE s. 1. v. inmarmurire. 2. v. nemishcare.

INLEMNIRE s. 1. impietrire incremenire inmarmurire intzepenire petrificare (inv. shi pop.) marmurire. (~ unui personaj din basme.) 2. incremenire nemishcare. (Stare de ~.)

INLEMNÍ vb. 1. v. inmarmuri. 2. a impietri a incremeni a inmarmuri a intzepeni a paraliza (inv. shi pop.) a marmuri (fig.) a inghetza. (A ~ de spaima.)

INLEMNI vb. 1. a impietri a incremeni a inmarmuri a intzepeni a (se) petrifica (inv. shi pop.) a marmuri (Mold. shi Bucov.) a (se) intrecletzi (prin Transilv. shi Ban.) a merei (fig.) a (se) intzeleni. (Un personaj de basm care a ~.) 2. a impietri a incremeni a inmarmuri a intzepeni a paraliza (inv. shi pop.) a marmuri (fig.) a inghetza. (A ~ de spaima.)