INLEMNÍ inlemnesc vb. IV. Intranz. A ramine nemishcat sub influentza unei impresii sau a unei senzatzii puternice; a incremeni a inmarmuri a inghetza. Soldatul inlemni in pozitzie cu fatza la locotenentul aprins de minie. REBREANU P. S. 69. Cind auzi barbatul una k asta mai inlemni. RETEGANUL P. I 43. De minie onlemnit pe loc. ALECSANDRI T. 518. ◊ Tranz. fact. El sta cufundat intro mirare sau mai bine zicind admirare adinca ce il inlemnise pe loc. ALECSANDRI O. P. 76. ♦ Fig. (Rar) A deveni neindurat; a se impietri. Cum sintetzi voi toate... vorbi ea incetishor. Cum vatzi invirtoshat cum vatzi inlemnit. CONTEMPORANUL IV 88.