INCLESHTÁ incleshtez vb. I. 1. Tranz. shi refl. A (se) strange puternic k un cleshte; a (se) intzepeni. ◊ Expr. (Refl.) A i se incleshta (cuiva) falcile (sau gura) = a i se intzepeni maxilarele; p. ext. a nu mai putea vorbi a amutzi. ♦ Tranz. A prinde strans (k intrun cleshte) un obiect un instrument. 2. Refl. A se agatza cu disperare (de ceva) a se prinde puternic (cu mainile cu bratzele) de ceva; a ramane prins de ceva (sau de cineva). 3. Refl. recipr. A se lupta cu indarjire corp la corp; a se incaiera. ♦ Refl. Fig. (Despre batalii razboaie) A deveni crancen a se intetzi. In + cleshte.

incleshta [At: URECHE ap. LET. I 178/6 / Pzi: ~tez / E: in + cleshte] 12 vtr A (se) strange puternic k in cleshte Si: a (se) intzepeni (reg) a (se) inclefashta (12). 3 vr(Ie) A i se ~ (cuiva) falcile (sau gura) A i se intzepeni cuiva maxilarele Si: a incleia (5). 4 vr (Pex; iae) A nu mai putea vorbi Si: a amutzi. 5 vt A prinde strans k intrun cleshte un obiect un instrument etc. 6 vr A se agatza cu disperare de ceva sau de cineva. 7 vr A ramane prins de ceva sau de cineva. 8 vrr A se lupta cu indarjire corp la corp Si: a se incaiera. 9 vr (Fig; d. batalii razboaie) A se intetzi.

INCLESHTÁ incleshtez vb. I. 1. Tranz. shi refl. A (se) strange puternic k un cleshte; a (se) intzepeni. ◊ Expr. (Refl.) A i se incleshta (cuiva) falcile (sau gura) = a i se intzepeni maxilarele; p. ext. a nu mai putea vorbi a amutzi. ♦ Tranz. A prinde strans (k intrun cleshte) un obiect un instrument. 2. Refl. A se agatza cu desperare (de ceva) a se prinde puternic (cu mainile cu bratzele) de ceva; a ramane prins de ceva (sau de cineva). 3. Refl. recipr. A se lupta cu indarjire corp la corp; a se incaiera. ♦ Refl. Fig. (Despre batalii razboaie) A deveni crancen a se intetzi. In + cleshte.

INCLESHTÁ incleshtez vb. I. 1. Tranz. (Despre oameni cu privire la miini pumni falci etc.) A stringe puternic k un cleshte. Lopatarii surprinshi incleshtara miinile pe lopetzi. GALACTION O. I 198. Radu incleshteaza pumnii inabushit. CAMIL PETRESCU T. II 57. Taci! shopti ea incleshtindushi nervos mina stinga pe bratzul lui. REBREANU R. I 221. ◊ Expr. A incleshta (sau refl. a i se incleshta cuiva) falcile (sau gura) = a intzepeni (sau a i se intzepeni cuiva) maxilarele; p. ext. a amutzi a nu mai putea vorbi (din cauza unei emotzii a unei boli). Mi se incleshtasera falcile de nu mai puteam vorbi. CAMIL PETRESCU U. N. 341. O emotzie distrugatoare i incleshta falcile bataile inimii il sufocau. VLAHUTZA O. A. III 118. ♦ (Cu privire la un obiect la un instrument) A prinde strins k intrun cleshte; a stringe cu putere. El tace nauc incleshtind ruginitai lopata. TOMA C. V. 399. 2. Refl. (Despre miini p. ext. despre oameni) A se agatza a se prinde cu putere (de ceva); a ramine prins (de ceva). Citeva femei salbaticite de spaima... se incleshteaza de gitul vitelor. CAMILAR N. I 304. Miinile lui se incleshtasera pe friu. SANDUALDEA U. P. 16. Biata Malca de frica sa incleshtat de gitul lui mosh Nichifor. CREANGA O. A. 121. ◊ Fig. Il parasise acea putere de luareaminte care se incleshta de lectzie shii sorbea intzelesul dintro citire. VLAHUTZA O. A. I 100. 3. Refl. (Determinat adesea prin «in (sau «la) lupta») A se incaiera a se lupta cu indirjire corp la corp. Ercule se incleshta la lupta cu Achelou. ISPIRESCU U. 72. Ei sencleshteazan lupta cua nemtzilor armata. ALECSANDRI P. II 159. ♦ Fig. (Despre razboi lupte) A creshte in intensitate a se intetzi; a ajunge la incaierare generala la lupta corp la corp. Lupta se incleshtase acum crincena shi staruitoare. ODOBESCU S. III 585. Lupta urla sencleshteaza. ALECSDANDRI P. II 16. SHi razboiul sencleshteaza mai ucigash. NEGRUZZI S. I 122. Prez. ind. pers. 3 shi: incleáshta (BELDICEANU P. 63).

A INCLESHTÁ ~éz tranz. 1) A prinde k in cleshte. 2) A strange cu putere (k un cleshte). ~ pumnii. [Sil. inclesh] /in + cleshte

A SE INCLESHTÁ ma ~éz intranz. 1) A se inchide strans de tot (k cleshtele). ◊ A i ~ falcile (sau gura) ai deveni tzapene maxilarele; a nu fi in stare sa deschida gura. 2) A se agatza cu disperare. 3) (despre fiintze) A se lua la lupta apucanduse cu indarjire. 4) fig. (despre lupte razboaie) A deveni mai intens; a se desfashura mai crancen. /in + cleshte

incleshtà v. 1. a strange cu putere a intzepeni: a incleshta gura dintzii; 2. fig. a se intarata: razboiul se incleshteaza mai cu foc NEGR. [Lit. a strange cu cleshtele].

incleshtéz v. tr. String k in cleshte: frigumĭ incleshtase falcile in cit nu puteam vorbi. Intzepenesc fixez: shoĭmushĭ incleshtase ghearele in gisca. V. refl. Ma intzepenesc. Fig. Ma intart ma aprind: se incleshtase la lupta.

incleshtá (a ~) vb. ind. prez. 3 incleshteáza

incleshtá vb. ind. prez. 1 sg. incleshtéz 3 sg. shi pl. incleshteáza

INCLESHTÁ vb. 1. a strange. (A ~ dintzii pumnii.) 2. v. crispa. 3. v. incaiera.

INCLESHTA vb. 1. a stringe. (A ~ dintzii pumnii.) 2. a (se) contracta a (se) crispa a (se) zgirci. (Fatza i se ~; furia i ~ fatza.) 3. a se incaiera (reg.) a se incocletzi. (Sau ~ la lupta.)

A incleshta ≠ a descleshta