AGATZÁ agatz vb. I. 1. Tranz. A atarna a suspenda ceva de un carlig de un cui etc; a spanzura. ♦ A prinde fara voie o tzesatura intrun obiect ascutzit care o gaureshte sau o rupe. ♦ Refl. (Despre tzesaturi) A se rupe prinzanduse intrun obiect ascutzit. ♦ (Fam.) A acosta o persoana (de sex opus). 2. Refl. A se apuca a se prinde de ceva sau de cineva; fig. a se crampona. [Var.: acatzá vb. I] Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde”).

agatzá [At: ISPIRESCU L. 212 / V: (inv) aca / Pzi: agắtz / E: ml *accaptiare] 1 vt A suspenda ceva de un carlig de un cui etc. Si: a atarna a spanzura. 2 vt A prinde fara voie o tzesatura intrun obiect ascutzit care o gaureshte sau o rupe. 3 vt (Fam) A acosta o persoana (de sex opus). 4 vr A se prinde de ceva sau de cineva. 5 vr (Fig) A se crampona.

AGATZÁ agắtz vb. I. 1. Tranz. A atarna a suspenda ceva de un carlig de un cui etc.; a spanzura. ♦ A prinde fara voie o tzesatura intrun obiect ascutzit care o gaureshte sau o rupe. ♦ Refl. (Despre tzesaturi) A se rupe prinzanduse intrun obiect ascutzit. ◊ (Fam.) A acosta o persoana (de sex opus). 2. Refl. A se apuca a se prinde de ceva sau de cineva; fig. a se crampona. [Var.: acatzá vb. I] Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde”).

AGATZÁ agắtz vb. I. 1. Tranz. A atirna a suspenda a anina (ceva) de un cirlig de un cui etc. Agatzat peun virf de pai Sta un bob rotund balai. CASSIAN in POEZ. N. 114. Agatzam felinarele de stinca. BOGZA TZ. 63. ♦ A prinde din gresheala o tzesatura intrun obiect ascutzit care o gaureshte sau o rupe. Miam agatzat ciorapul. ♦ (Familiar; cu privire la persoane) A acosta. 2. Refl. A se apuca a se prinde de ceva. Ma agatz bine de coama calului. STANCU D. 237. Muma zmeului roase din copaci se agatza de ramuri sari din virf in virf se strecura shi tot dupa dinshii. ISPIRESCU L. 25. ◊ Fig. A se crampona. Se agatza de teorii vechi. Varianta: acatzá (RETEGANUL P. I 59 EMINESCU O. I 76 ALECSANDRI P. P. 141) vb I.

AGATZÁ agắtz vb. I. 1. Tranz. A atarna a suspenda a anina ceva de un carlig de un cui etc. ♦ Refl. shi tranz. (Pop.) A (se) spanzura. ♦ A prinde fara voie o tzesatura intrun obiect ascutzit care o gaureshte o rupe. ♦ (Fam.) A acosta o persoana. 2. Refl. A se apuca a se prinde de ceva; fig. a se crampona. [Var.: acatzá vb. I] Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde”).

A AGATZÁ agatz tranz. 1) (obiecte) A prinde in/sau de ceva lasand sa cada liber in jos; a anina; a suspenda; a spanzura; a atarna. ~ paltonul in cui. 2) (obiecte de imbracaminte tzesaturi etc.) A prinde intamplator intrun obiect ascutzit rupand sau gaurind; a anina; a prinde. 3) fig. fam. (persoane de obicei necunoscute) A opri (in mod brutal) pentru a i se adresa; a acosta. /<lat. accaptiare

A SE AGATZÁ ma agatz intranz. 1) (despre fiintze) A se apuca strans; a se anina; a se prinde. 2) (mai ales despre obiecte de imbracaminte) A se rupe prinzanduse intrun obiect ascutzit. Mi sau agatzat ciorapii. /<lat. accaptiare

agatzà v. V. acatzà.

acatza vi vz agatza

ACATZÁ vb. I. v. agatza.

acatzà v.(Mold.) agatzà (Munt.) 1. a prinde de un cuiu: agatz haina sa se usuce; 2. a (se) apuca cu unghiile de ceva (spre a se urca): multzimea s’acatza greu pe ziduri AL.; 3. fig. a se lega de cineva: se agatza de mine k scaiul. [Lat. *ACCAPTIARE (V. catza catzar)].

acátz acatz shi (ob.) agatz a atza v. tr. (lat. adcaptiáre d. cáptio ónis prindere cápere captum o prinde; it. cacciáre a vina [d. lat. captiáre] fr. chasser sp. cazar pg. k ar. V. catza catzar descatz). Atirn spinzur: acatz haĭna’n cuĭ. V. refl. Ma atirn: ma agatz cu minile de un copac. Fig. Ma agatz de cineva ma tzin de el p. un interes; ma aleg (ma leg de el iĭ caut cearta). SHi atzag (Munt. vest) V. acolisesc.

acắtz V. acatz.

agắtz V. acatz.

agatzá (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. agắtz 3 agátza; conj. prez. 3 sa agátze

agatzá vb. ind. prez. 1 sg. agatz 3 sg. shi pl. agátza; conj. prez. 3 sg. shi pl. agátze

agatza (ind. prez. 1 sg. agatz)

acatz catzi 2 catza 3 catze 3 conj.

AGATZÁ vb. 1. a (se) atarna a (se) prinde a (se) spanzura a (se) suspenda (livr.) a (se) acrosha (pop.) a (se) anina a (se) zgreptzana (reg.) a (se) tagartza (prin Munt.) a (se) atagartza (Transilv.) a (se) imprinde. (~ ceva in cui.) 2. a se apuca a se atarna (reg.) a se tagartza. (Se ~ de crengi k sa nu cada.) 3. v. fixa.

AGATZÁ vb. v. acosta crampona.

AGATZA vb. 1. a (se) atirna a (se) prinde a (se) spinzura a (se) suspenda (livr.) a (se) acrosha (pop.) a (se) anina a (se) zgreptzana (reg.) a (se) tagirtza (prin Munt.) a (se) atagirtza (Transilv.) a (se) imprinde. (~ ceva in cui.) 2. a se apuca a se atirna a se prinde a se tzine (pop.) a se anina (reg.) a se tagirtza. (Se ~ de crengi k sa nu cada.) 3. a se fixa a se prinde. (Vitza de vie se ~ de araci.)

agatza vb. v. ACOSTA. CRAMPONA.

A agatza ≠ a desprinde a deznina

acatzá (acắtz át) vb. 1. A prinde. 2. A atirna. 3. (Fam.) A acosta o femeie pe strada. 4. (Arg.) A obtzine a dobindi. Var. agatza (shi der. sai). Mr. acatz catzari „a prinde” istr. (a)cotz „prind”. Origine incerta. Se considera in general k fiind reprezentant al lat. accaptiāre din captiāre (Philippide Principii 43; Pushcariu Lat. ti 12; Pushcariu 7; CandreaDens. 6; REW 1663; DAR); cf. it. cacciare v. prov. cassar fr. chasser sp. cazar port. kçar. Toate cuvintele romanice au pastrat sensul primitiv „a prinde cerbul” k in mr. shi istr. Semantismul nu pare sa ridice nici o problema deosebita; insa fonetismul este dificil datorita reducerii inexplicabile a grupului pt › t. Este posibil sa se fi produs o contaminare cu vreo forma balcanica de ex. bg. kacja „a agatza” (Meyer Alb. St. IV 81) cf. catzara. Candrea Elementele 403 shi Pushcariu 7 presupun o contaminare cu catza „toiag bita”; Cihac II 475 pleaca de la mag. akasztani (cf. Schuchardt ZRPh. XXVIII 41; CandreaDens. 6). Acatza pierde treptat teren fatza de agatza in pofida stradaniei gramaticienilor shi purishtilor. Der. acatzacios adj. (lipicios); acatzatoare s. f. (shiret atirnatoare); acatzaturi s. f. pl. (circei la vitza de vie). Cf. catza.

acatzá acatz vb. tranz. refl. A (se) agatza; a suspenda a atarna a spanzura. Lat. *accaptiare < captiare „a prinde” (Philippide Pushcariu cf. DER; MDA); cuvant autohton (Russu; fara corespondent in albaneza).

acatzá acatz vb. tranz. (inv.) A agatza; a suspenda a atarna. Lat. *accaptiare < captiare „a prinde” (Philippide Pushcariu cf. DER); Cuvant autohton (Russu 1981).

agatza agatz v. t. 1. a fura 2. a aresta 3. a acosta o persoana de sex opus

a agatza remorca expr. (friz.) a incerca sa opreasca sangele dintro taietura cu un creion de alaun