INCLESHTÁ incleshtez vb. I. 1. Tranz. (Despre oameni cu privire la miini pumni falci etc.) A stringe puternic k un cleshte. Lopatarii surprinshi incleshtara miinile pe lopetzi. GALACTION O. I 198. Radu incleshteaza pumnii inabushit. CAMIL PETRESCU T. II 57. Taci! shopti ea incleshtindushi nervos mina stinga pe bratzul lui. REBREANU R. I 221. ◊ Expr. A incleshta (sau refl. a i se incleshta cuiva) falcile (sau gura) = a intzepeni (sau a i se intzepeni cuiva) maxilarele; p. ext. a amutzi a nu mai putea vorbi (din cauza unei emotzii a unei boli). Mi se incleshtasera falcile de nu mai puteam vorbi. CAMIL PETRESCU U. N. 341. O emotzie distrugatoare i incleshta falcile bataile inimii il sufocau. VLAHUTZA O. A. III 118. ♦ (Cu privire la un obiect la un instrument) A prinde strins k intrun cleshte; a stringe cu putere. El tace nauc incleshtind ruginitai lopata. TOMA C. V. 399. 2. Refl. (Despre miini p. ext. despre oameni) A se agatza a se prinde cu putere (de ceva); a ramine prins (de ceva). Citeva femei salbaticite de spaima... se incleshteaza de gitul vitelor. CAMILAR N. I 304. Miinile lui se incleshtasera pe friu. SANDUALDEA U. P. 16. Biata Malca de frica sa incleshtat de gitul lui mosh Nichifor. CREANGA O. A. 121. ◊ Fig. Il parasise acea putere de luareaminte care se incleshta de lectzie shii sorbea intzelesul dintro citire. VLAHUTZA O. A. I 100. 3. Refl. (Determinat adesea prin «in (sau «la) lupta») A se incaiera a se lupta cu indirjire corp la corp. Ercule se incleshta la lupta cu Achelou. ISPIRESCU U. 72. Ei sencleshteazan lupta cua nemtzilor armata. ALECSANDRI P. II 159. ♦ Fig. (Despre razboi lupte) A creshte in intensitate a se intetzi; a ajunge la incaierare generala la lupta corp la corp. Lupta se incleshtase acum crincena shi staruitoare. ODOBESCU S. III 585. Lupta urla sencleshteaza. ALECSDANDRI P. II 16. SHi razboiul sencleshteaza mai ucigash. NEGRUZZI S. I 122. Prez. ind. pers. 3 shi: incleáshta (BELDICEANU P. 63).