11 definitzii pentru incaierat (adj.)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

incaierat2 ~a a [At: BELDIMAN T. 423 / Pl: ~atzi ~e / E: incaiera] 1 Implicat intro bataie intro lupta. 2 Atacat. 3 Hartzuit.

INCAIERÁ incáier vb. I. Refl. recipr. A se lua la bataie a incepe o lupta; a se incaibara. ♦ Tranz. (Rar) A ataca a hartzui. In + caier.

INCAIERÁ incáier vb. I. Refl. recipr. A se lua la bataie a incepe o lupta; a se incaibara. ♦ Tranz. (Rar) A ataca a hartzui. In + caier.

incaiera [At: PANN P. V. 12/14 / Pzi: incaier / E: in + caier] 1 vrr A se lua la bataie. 2 vr A incepe o lupta. 3 vt (Rar) A hartzui. 4 vt A face sa se incaiere. 5 vt (Nob) A lua la bataie. 6 vt A face caier din in sau din canepa.

INCAIERÁ incáier vb. I. 1. Refl. reciproc. A se lua la bataie a incepe o lupta. Mam certat cu fratemeu shi neam incaierat. STANCU D. 259. Sau incaierat acolo sus in virful catargului deasupra abisului in suflarea vintului. BART E. 273. ◊ (Urmat de determinari pleonastice) Era cit pe ce sa se incaiere la bataie. CREANGA A. 107. Sencaiera la pumni Cu cine sentilneshte. NEGRUZZI S. II 230. ◊ Fig. Dar culmile din dreapta shi din stinga sencaierara deodata schimbind infatzisharea locului shi fringind linia aproape dreapta a drumului. GALACTION O. I 37. 2. Tranz. (Rar) A ataca a hartzui. Nenorocitul indraznetz perpelinduse k un ciine incaierat de viespi... venea dea rostogolul catre iaz. GALACTION O. I 44.

A INCAIERÁ incáier tranz. A ataca inconjurand din toate partzile. /in + caier

A SE INCAIERÁ ma incáier intranz. A se lua la bataie (unul cu altul); a incepe sa se bata (unul cu altul). /in + caier

incaierà v. 1. a se lua la bataie apucanduse de par: era cat pe ce sa se incaiere la bataie CR.; 2. a incepe lupta: oshtile se incaierara. [Lit. a pune in caier (shi cu sensul de «smoc de par»): metafora luata din tehnica tzesutului].

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

incaierá (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. incáier 3 incáiera

incaierá vb. ind. prez. 1 sg. incáier 3 sg. shi pl. incáiera; conj. prez. 3 sg. shi pl. incáiere

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INCAIERÁ vb. 1. (pop.) a se incaibara. (De ce vatzi ~?) 2. a se hartzui. (Se ~ in joaca.) 3. a se incleshta (reg.) a se incocletzi. (Sau ~ la lupta.) 4. a se infrunta (fig.) a se ciocni. (Doua tabere care se ~.) 5. (inv.) a se sfadi. (Dulaii sau ~.)

INCAIERA vb. 1. (pop.) a se incaibara. (De ce vatzi ~?) 2. a se hartzui. (Se ~ in joaca.) 3. a se incleshta (reg.) a se incocletzi. (Sau ~ la lupta.) 4. a se infrunta (fig.) a se ciocni. (Doua armate care se ~.) 5. (inv.) a se sfadi. (Dulaii sau ~.)

Intrare: incaierat (adj.)
incaierat2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incaierat
  • ‑ncaierat
  • incaieratul
  • incaieratu‑
  • ‑ncaieratul
  • ‑ncaieratu‑
  • incaierata
  • ‑ncaierata
  • incaierata
  • ‑ncaierata
plural
  • incaieratzi
  • ‑ncaieratzi
  • incaieratzii
  • ‑ncaieratzii
  • incaierate
  • ‑ncaierate
  • incaieratele
  • ‑ncaieratele
genitiv-dativ singular
  • incaierat
  • ‑ncaierat
  • incaieratului
  • ‑ncaieratului
  • incaierate
  • ‑ncaierate
  • incaieratei
  • ‑ncaieratei
plural
  • incaieratzi
  • ‑ncaieratzi
  • incaieratzilor
  • ‑ncaieratzilor
  • incaierate
  • ‑ncaierate
  • incaieratelor
  • ‑ncaieratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)