INCLESHTÁ incleshtez vb. I. 1. Tranz. shi refl. A (se) strange puternic k un cleshte; a (se) intzepeni. ◊ Expr. (Refl.) A i se incleshta (cuiva) falcile (sau gura) = a i se intzepeni maxilarele; p. ext. a nu mai putea vorbi a amutzi. ♦ Tranz. A prinde strans (k intrun cleshte) un obiect un instrument. 2. Refl. A se agatza cu desperare (de ceva) a se prinde puternic (cu mainile cu bratzele) de ceva; a ramane prins de ceva (sau de cineva). 3. Refl. recipr. A se lupta cu indarjire corp la corp; a se incaiera. ♦ Refl. Fig. (Despre batalii razboaie) A deveni crancen a se intetzi. In + cleshte.