FÓRMA forme s. f. 1. (Fil.; in corelatzie cu contzinut) Categorie care desemneaza structura interna shi externa a unui contzinut modul de organizare a elementelor din care se compune un obiect sau un proces. ◊ Forme ale conshtiintzei sociale = forme distincte ale vietzii spirituale ale societatzii care se deosebesc prin obiectul lor specific prin functzia lor sociala specifica shi prin modul specific de reflectare a existentzei sociale (filosofia morala arta shtiintza etc.). ♦ Norma morala care trebuie respectata. ♦ (Geom. Fiz. Tehn.) Aspectul unei figuri in care nu se tzine seama de marimea ei. 2. Infatzishare aspect (exterior) contur silueta. ◊ Expr. A fi in forma = a fi a se gasi in cele mai bune conditzii (fizice shi intelectuale). ♦ (Sport) Stare de maxima capacitate de efort a organismului obtzinuta prin antrenament disciplina viatza sportiva etc. 3. (Geogr.; in sintagma) Forma de relief = denivelare a suprafetzei pamantului rezultat al interactziunii agentzilor geografici interni shi externi. 4. Totalitatea mijloacelor de exprimare a contzinutului unei opere artistice. ♦ Totalitatea mijloacelor de expresie (melodie ritm armonie etc.) care redau contzinutul unei compozitzii muzicale; structura unei compozitzii muzicale. 5. Fel chip mod. 6. Mod de organizare de conducere politica sociala etc. ◊ Forma de guvernamant = mod de organizare shi de functzionare a conducerii statului. 7. Dispozitzie de procedura (care poate atrage anularea unui act sau a unei hotarari judecatoreshti). ◊ Loc. adv. De (sau rar pentru) forma = de ochii lumii pentru a salva aparentzele; formal (1). 8. (Lingv.) Invelishul sonor al unui cuvant prin care se exprima sensul valoarea sau functzia gramaticala a acestuia. 9. Vas tipar model care serveshte pentru a da unor materiale o anumita infatzishare un anumit aspect exterior. ♦ (Tehn.) Piesa prevazuta cu o cavitate de o anumita configuratzie in care se toarna un material shi care reprezinta negativul obiectului obtzinut prin turnare. ♦ (Tipogr.) Pagina de zatz completata de jur imprejur cu material de albitura shi inchisa intro rama metalica gata pentru a fi introdusa in mashina de tipar. Din fr. forme lat. forma.

forma² sf [At: ALECSANDRI T. 1069 / Pl: ~me / E: bg фурма tc fourun (fyryn)] (Mol; inv) 1 Cuptor de brutarie. 2 Brutarie.

forma¹ sf [At: BIBLIA (1688) 265/1 / V: (Trs; inv) fur~ / Pl: ~me / E: fr forme lat forma] 1 (Adesea construit cu pp „in” „de” „pe” „sub”) Infatzisharea exterioara a unui corp Si: (inv) chip (39) (inv) faptura (12) (inv) fatza (71). 2 (Ie) A lua (sau a capata a prinde) ~ma A incepe sa aiba o aparentza ushor de recunoscut. 3 Silueta. 4 Contur. 5 (Lpl) Contururile corpului (mai ales feminin). 6 (Fam; ilv) A lua (sau a prinde) ~me A se ingrasha. 7 (Spt) Stare de maxima capacitate de efort a organismului obtzinuta prin antrenament disciplina viatza sportiva etc. 8 (Ie) A fi in ~ A fi in cele mai bune conditzii (fizice shi intelectuale). 9 (Fiz) Stare de agregare a corpurilor. 10 (Flz; in corelatzie cu contzinut) Categorie care desemneaza structura interna shi externa a unui contzinut modul de organizare a elementelor din care se compune un obiect sau un proces. 11 (Is) ~me ale conshtiintzei sociale Forme distincte ale vietzii spirituale ale societatzii care se deosebea: prin obiectul lor specific prin functzia lor sociala specifica shi prin modul specific de reflectare a existentzei sociale (filozofia morala arta shtiintza etc.). 12 (Gmt; Fiz; Teh;) Aspectul unei figuri in care nu se tzine seama de marimea ei. 13 (Ggf; is) ~ de relief Neregularitate a suprafetzei pamantului rezultat al interactziunii agentzilor geografici interni shi externi. 14 Totalitatea mijloacelor de exprimare a contzinutului unei opere artistice. 15 Totalitatea mijloacelor de expresie (melodie ritm armonie etc.) care contribuie la redarea contzinutului de idei shi de sentimente al unei compozitzii muzicale. 16 Mod de manifestare a unui fenomen etc. Si: Chip. fel. 17 Mod de organizare de conducere politica sociala etc. 18 (Is) ~ de guvernamant Mod de organ. ..re shi de functzionare a conducerii statului. 19 (Jur) Dispozitzie legala de procura. 20 (Jur; is) Viciu de ~ Nerespectare a unei dispozitzii de procedura care atrage anularea unui act sau a unei hotarari judecatoreshti 21 (Pop; ie) A baga ~mele A incepe la primarie indeplinirea formalitatzilor pentru o casatorie. 22 (Ilav) De (sau rar pentru) ~ Pentru a salva aparentzele Si: formal (9). (pfm) de ochii lumii. 23 (Trs: gms) A bate (pe cineva) in toata ~ma A bate (pe cineva) foarte tare. 24 (Lin) Complex de sunete prin care se exprima un sens. 25 (Lin) Aspectul exterior al unui cuvant pentru a exprima o valoare sau o functzie gramaticala. 26 Tipar care serveshte pentru a da unor materiale o anumita infatzishare un aspect exterior Cf calapod fason. 27 (Is) ~ de palarie de caciula Bucata de lemn de marimea capului unui om care se potriveshte shi se fasoneaza palaria ori caciula. 28 Vas special in care se coace aluatul de cozonac. 29 (Teh) Piesa prevazuta cu o cavitate de o anumita infatzishare in care se toarna un material shi care reprezinta negativul obiectului obtzinut prin turnare. 30 (Tip) Pagina de zatz completata de jurimprejur cu material de albitura shi inchisa intro rama metalica gata pentru a fi introdusa in mashina de tipar. 31 (Mat) Fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusa aceeashi relatzie. 32 (Mat) Polinom omogen.

FÓRMA forme s. f. 1. (Fil.; in corelatzie cu contzinut) Categorie care desemneaza structura interna shi externa a unui contzinut modul de organizare a elementelor din care se compune un obiect sau un proces. ◊ Forme ale conshtiintzei sociale = forme distincte ale vietzii spirituale ale societatzii care se deosebesc prin obiectul lor specific prin functzia lor sociala specifica shi prin modul specific de reflectare a existentzei sociale (filozofia morala arta shtiintza etc.). ♦ (Geom. Fiz. Tehn.) Aspectul unei figuri in care nu se tzine seama de marimea ei. 2. Infatzishare aspect (extern) contur silueta. ◊ Expr. A fi in forma = a fi a se gasi in cele mai bune conditzii (fizice shi intelectuale). ♦ (Sport) Stare de maxima capacitate de efort a organismului obtzinuta prin antrenament disciplina viatza sportiva etc. 3. (Geogr.; in sintagma) Forma de relief = neregularitate a suprafetzei pamantului rezultat al interactziunii agentzilor geografici interni shi externi. 4. Totalitatea mijloacelor de exprimare a contzinutului unei opere artistice. ♦ Totalitatea mijloacelor de expresie (melodie ritm armonie etc.) care contribuie la redarea contzinutului de idei shi de sentimente al unei compozitzii muzicale; structura unei compozitzii muzicale. 5. Fel chip mod. 6. Mod de organizare de conducere politica sociala etc. ◊ Forma de guvernamant = mod de organizare shi de functzionare a conducerii statului. 7. Dispozitzie de procedura (care poate atrage anularea unui act sau a unei hotarari judecatoreshti). ◊ Loc. adv. De (sau rar pentru) forma = de ochii lumii pentru a salva aparentzele; formal (1). 8. (Lingv.) Complex de sunete prin care se exprima un sens; aspectul exterior al unui cuvant pentru a exprima o valoare sau o functzie gramaticala. 9. Vas tipar model care serveshte pentru a da unor materiale o anumita infatzishare un anumit aspect exterior. ♦ (Tehn.) Piesa prevazuta cu o cavitate de o anumita infatzishare in care se toarna un material shi care reprezinta negativul obiectului obtzinut prin turnare. ♦ (Tipogr.) Pagina de zatz completata de jur imprejur cu material de albitura shi inchisa intro rama metalica gata de a fi introdusa in mashina de tipar. Din fr. forme lat. forma.

FÓRMA forme s. f. 1. (Fil.) Aspect exterior sub care se prezinta orice fenomen sau lucru din natura shi societate expresie a contzinutului cu care formeaza o unitate dialectica. Daca latura materiala conditziile exterioare existentza shi alte fenomene asemanatoare le numim contzinut atunci latura ideala conshtiintza shi alte fenomene asemanatoare le putem numi forma. De aici ishi trage obirshia vestita teza materialista: in procesul dezvoltarii contzinutul precede formei forma ramine in urma contzinutului. STALIN O. I 328. Actuala cultura rusa ucraineana bielorusa shi celelalte sint socialiste in contzinut shi natzionale in forma. id. PROBL. LINGV. 20. ♦ (Geom. Fiz. Tehn.) Aspectul unei figuri in care nu se tzine seama de marimea ei. ♦ (Adesea construit cu prep. «in» «de» «sub») Infatzishare aspect exterior. Ochii taiatzi in forma migdalei. EMINESCU N. 34. Inel de forma antica. ALEXANDRESCU M. 374. ◊ Expr. A fi in forma = a fi a se prezenta in cele mai bune conditzii. ♦ Contururile unui corp; silueta. Prin curte se mishcau in intunericul serii forme nedeslushite. DUMITRIU B. F. 36. Formele schimbatoare ale lucrurilor se topira shi se mistuira in noapte k intro mare intunecoasa shi fara de margini. HOGASH M. N. 168. 2. Totalitatea mijloacelor de exprimare a contzinutului unei opere artistice. «Poveshtile» lui Creanga sint ale lui Creanga nu prin subiect prin «istoric» care sint ale tuturora ci tocmai prin forma data de el. IBRAILEANU S. 150. Una din cele mai intrebuintzate forme ale scrierii e desigur forma polemicii. GHEREA ST. CR. II 7. ◊ (Uneori urmat de determinarile «artistica» «poetica» etc.) Formalismul nu numai k poarta in sine idei reactzionare nu numai k nu se margineshte sa rupa arta de realitatea vie ci distruge shi forma artistica. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 332 4/4. 3. Fel chip mod. Una dintre formele prin care tzaranimea a luptat impotriva exploatarii ei a fost nesupunerea la lucru sau la munca. IST. R.P.R. 146. ♦ Mod de organizare de conducere politica sociala etc. Dezvoltarea democratziei populare k forma de trecere de la capitalism la socialism are loc in conditziile unei lupte de clasa ascutzite. REZ. HOT. I 48. Partidul ishi poate indeplini rolul sau conducator pentru k este inarmat cu cunoashterea legilor de dezvoltare a societatzii pentru k este cea mai inalta forma de organizare de clasa a proletariatului. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 12 31. Orinduirea feudala reprezinta fatza de cea sclavagista o forma mai inaintata a societatzii. IST. R.P.R. 62. [Valea Lotrului] e un drum ingust shi aspru salbatic shi frumos spre un tzinut in care viatza oamenilor a ramas la formele ei cele mai primitive. BOGZA C. O. 369. ◊ Forma de stat = caracter sau mod de conducere a unui stat. [Lenin] a descoperit Puterea sovietica k cea mai buna forma de stat a dictaturii proletariatului folosind in acest scop experientza Comunei din Paris shi a revolutziei ruse. STALIN O. X 101. ♦ Modalitate. Cautind necontenit alte forme de trai omul a lepadat ce nui mai convenea spre a incerca ceva mai bun. SADOVEANU E. 18. 4. Dispozitzie legala de procedura. Dupa toate formele legile shi obiceiul pamintului lupii se cuvine a fi volnici sa manince oi. NEGRUZZI S. I 280. ◊ Viciu de forma = nerespectare a unei dispozitzii de procedura care poate atrage anularea unui act sau a unei hotariri judecatoreshti. ♦ Loc. adv. De (sau neobishnuit pentru) forma = de ochii lumii pentru a salva aparentzele formal (1). Pe la shcoala mai dam noi asha citeodata de forma. CREANGA A. 104. Unul propunea sa tocmeasca oameni... care... sa iasa pe scena pentru forma shi rolul lor sa se citeasca de un lector adhoc intre culise. NEGRUZZI S. I 342. 5. (Lingv.) Complex de sunete prin care se exprima un sens; aspectul luat de un cuvint pentru a exprima o valoare sau o functziune gramaticala. Forma de plural a unui substantiv. 6. Vas tipar model care serveshte pentru a da o anumita infatzishare un anumit aspect exterior unor materiale. Forma in care se toarna fonta. Forma de cozonaci. ◊ Fig. La ceam incepe sancercam in lupta dreapta A turna in forma noua limba veche shintzeleapta? EMINESCU O. I 137. ♦ (Tipogr.) Pagina de zatz completata de jur imprejur cu material de albitura shi inchisa intro rama metalica gata de introdus in mashina de tipar.

FÓRMA s.f. 1. Infatzishare aspect exterior; contur. ♦ (Fil.) Categorie filozofica ce desemneaza modul de existentza de organizare interna interactziunea shi legaturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului. ♦ Stabilirea de maxima capacitate de efort a organismului obtzinuta prin antrenament; conditzie fizica buna. ◊ A fi in forma = a fi a se afla in cele mai bune conditzii. 2. Totalitatea mijloacelor prin care se exprima contzinutul unei opere de arta (mai ales de literatura). 3. Fel chip mod. ♦ Mod de organizare de conducere politica sociala etc. 4. Dispozitzie legala de procedura. ◊ Viciu de forma = nerespectare a unei dispozitzii de procedura care atrage anularea unui act sau a unei hotarari judecatoreshti. 5. Aspect care il ia un cuvant pentru a indeplini o functzie gramaticala. 6. Stare de agregare a corpurilor. 7. (Metal.) Negativul in care se toarna o piesa. ♦ (Poligr.) Cutie de otzel in care se toarna litere; zatz al unei pagini. 8. (Mat.) Fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusa aceeashi relatzie. ♦ Polinom omogen. [< fr. forme it. lat. forma].

FÓRMA s. f. 1. infatzishare aspect exterior; contur. 2. modul de existentza de organizare interna interactziunea shi legaturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului. ♦ ~ ele conshtiintzei sociale ansambluri distincte de reprezentari idei conceptzii determinate social shi istoric care alcatuiesc conshtiintza sociala; ~ logica = structura mintala in conformitate cu principiile gandirii shi avand drept functzie organizarea contzinutului acesteia. ♦ stabilirea de maxima capacitate de efort a organismului prin antrenament; conditzie fizica buna; a fi in ~ = a fi capabil de randament maxim. 3. totalitatea mijloacelor prin care se exprima contzinutul unei opere de arta. 4. fel chip mod. ♦ mod de organizare de conducere politica sociala etc. 5. dispozitzie legala de procedura. ♦ viciu de ~ = nerespectare a unei dispozitzii de procedura care atrage anularea unui act sau a unei hotarari judecatoreshti. 6. aspect care il ia un cuvant pentru a indeplini o functzie gramaticala. 7. stare de agregare a corpurilor. 8. tipar calapod model. ♦ (poligr.) cutie de otzel in care se toarna literele; zatz al unei pagini. 9. ~ de relief = neregularitate a suprafetzei Pamantului rezultat al interactziunii agentzilor geografici interni shi externi; (mat.) fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusa aceeashi relatzie. (< fr. forme lat. forma)

FÓRMA ~e f. 1) Expresie exterioara determinata de un anumit contzinut. 2) Aspect exterior al unui obiect. ~ sferica. ◊ (A fi) in ~ a se afla in conditzii fizice bune. 3) Totalitate a mijloacelor de expresie folosite la redarea contzinutului de idei al unei opere de arta. ~ artistica. 4) lingv. Latura materiala a unitatzilor de limba. ◊ ~ gramaticala aspect luat de un cuvant pentru a exprima un sens gramatical. 5) Model stabilit. Act intocmit dupa toate ~ele. 6) Mod de conducere. ~ de stat. 7) fig. Aparentza care este in contradictzie cu contzinutul interior. 8) Piesa confectionata dintrun material dur in care se toarna un amestec pentru ai da o anumita configuratzie. ~ de turnatorie. [G.D. formei] /<fr. forme lat. forma

forma f. 1. aparitziune exterioara rezultand din dispozitziunea partzilor: forma de mobila; 2. constituirea unor lucruri: forma de guvern; 3. modul de a se conduce conform uzurilor stabilite: a pazi formele vitziu de forma; proforma spre a se conforma cu obiceiul locului; 4. modul cum un lucru e pus in lucrare: a tzinea mai mult la forma decat la fond; 5. tipar ce da o forma anumita: forme de lemn pentru shapcari; 6. in tipografie pervaz in care se strang paginile zetzuite.

*fórma f. pl. e (lat. forma fr. forme; pol. rus. forma. V. frumos). Figura infatzishare chip faptura: m’aŭ plazmuit Dumnezeŭ in forma (Dos.) furma omuluĭ (biblia 1688). Contur lineamente: forma uneĭ tzarĭ uneĭ haĭne. Infatzishare aparentza: a judeca dupa forma. Mod de a te purta de a proceda conform unor regule unuĭ uz: a lucra dupa forme a pazi formele. Modu de executziune modu de a lucra: a tzinea la forma maĭ mult de cit la fond. Tipar model calup izvod dupa care executzĭ un lucru: forma de lemn pentru cacĭulĭ forme de tinichea pentru cozonacĭ. Gram. Aspectu cuvintelor: forma de genitiv forma pasiva. Constitutziune: forma de guvernament a Romaniiĭ e monarhia constitutzionala. In tipografie cadru in care se string paginile culese. In forma formal dupa lege pozitiv precis. De forma numaĭ k sa implineshtĭ o formalitate dar fara sa implineshtĭ fondu: parlamentele is de forma expresiunea vointzeĭ poporuluĭ dar de fapt nu. In (orĭ supt) forma de avind forma de: apa cade in (orĭ supt) forma de ploaĭe. De forma (urmat de un gen.) saŭ de forma (urmat de un adj.) de aspectu: palarie de forma cilindruluĭ saŭ de forma cilindrica. Jur. Vitziŭ de forma defect de procedura neimplinirea uneĭ formalitatzĭ.

fórma s. f. g.d. art. fórmei; pl. fórme

fórma s. f. g.d. art. fórmei; pl. fórme

forma.

FÓRMA s. 1. v. configuratzie. 2. contur (fig.) relief. (A inceput sa capete ~.) 3. v. expresie. (A dat ~ gandurilor sale.) 4. v. silueta. 5. v. calapod. 6. tipar. (Toarna fonta in ~.) 7. (LINGV.) forma hipercorecta = hipercorectitudine hiperurbanism. 8. v. varianta. (~ lexicala.) 9. v. mod.

FÓRMA s. v. brutarie.

FORMA s. 1. aspect configuratzie conformatzie fizionomie infatzishare profil structura (rar) faptura. (~ terenului a vaii.) 2. contur (fig.) relief. (A inceput sa capete ~.) 3. expresie. (A dat ~ gindurilor sale.) 4. silueta. (O ~ strabate intunericul.) 5. calapod model tipar (pop.) calup. (Confectzionat dupa ~.) 6. tipar. (Toarna fonta in ~.) 7. cale chip fel maniera metoda mijloc mod modalitate posibilitate procedare procedeu procedura putintza sistem (reg.) cap modru (inv.) manopera marsha mediu mijlocire. (Alta ~ de a rezolva o problema.)

forma s. v. BRUTARIE.

fórma (fórme) s. f. (Inv. Mold.) Cuptor. Bg. furna (DAR) din tc. firin. Este dublet al lui foruna s. f. (cosh) din sb. bg. furuna.

fórma (fórme) s. f. Categorie care desemneaza structura interna shi externa a unui contzinut. Var. (Trans.) furma. Lat. forma (sec. XVII). Var. din sas. Furm (Lacea Dacor. III 750). Der. forma vb. (a face); formatzi(un)e s. f. (alcatuire); neformat adj. (crud verde); format s. n. (dimensiune); formal adj. (privitor la forma); formula s. f. (expresie precisa a unei idei); formula vb. (a da o forma precisa unei idei); conforma vb. (a conforma); deforma vb. (a strimba; a denatura); informa vb. (a inshtiintza a anuntza); informatzi(un)e s. f. (inshtiintzare; veste); reforma vb. (a modifica a innoi); reformator s. m. (persoana care reformeaza); reforma s. f. (transformare sociala politica etc. pentru a obtzine un progres); performantza s. f. (proba de campionat) toate din fr. Cf. farima.

FORMA. Subst. Forma structura alcatuiala alcatuire intocmire compozitzie compunere formatzie constructzie. Configuratzie figura aspect infatzishare iposza silueta imagine chip conformatzie constitutzie. Contur profil; linie. Aranjare aranjament ashezare dispunere dispozitzie organizare organizatzie orinduiala orinduire rinduiala rinduire ordine ordonare. Schema model prototip tipar schelet (fig.) schitza macheta. Fason croi croiala taietura. Modelaj modelare modelizare mulare fasonaj (rar) fasonare fasonat. Format. Izomorfism izomorfie; polimorfism. Morfologie. Adj. Formal structural. Aranjat orinduit. Modelat fasonat. Izomorf. Multiform polimorf. Vb. A da o forma; a(shi) lua o anumita forma a se configura (rar) a se contura. A aranja a dispune a orindui a rindui a ordona a organiza modela a modeliza a fasona a shablona a mula. V. aranjare componentza deformare dimensiune inaltzime ingustime latzime lungime micime relatzie statura structura.

forma. Conform teoriei gestaltiste f. este o realitate fizica complexa definita de interactziunile dintre intreg shi partzile sale componente. In conditziile de proximitate spatziala shi temporala o grupare de elemente (de orice natura) se constituie in f. in situatzia in care este transpozabila (alterarea proportzionala shi cu acelashi sens a elementelor sale nu modifica calitatzile esentziale ale ansamblului) shi se fondeaza pe relatzii de cauzalitate. Potrivit unor teorii lingvistice moderne (F. de Saussure L. Hjelmlev) f. este retzeaua relatzionala care defineshte unitatzile din planul expresiei (planul sonor) shi al contzinutului (planul semantic) ale unui limbaj. F. este un termen al dihotomiei forma substantza este factorul de discretizare al realitatzii substantziale continue shi amorfe care se bazeaza limbajul. Unitatzile sale se delimiteaza pe principiul opozitivitatzii. ♦ F. muzicala (fr. forme musicale; germ. musikalisches Form; engl. form in music). Echivalentza termenilor utilizatzi de diversele shcoli muzicologice nu poate fi decat aproximativa datorita acceptziilor divergente asupra sferei shi contzinutului conceptului in discutzie. Pana in veacul al 19lea prin f. muzicala sa intzeles succesiv: activitatea de structurare a imaginilor muzicale mijloacele shi tehnicile de constructzie a enuntzului muzical schemele arhitectonice speciile muzicale [v. gen (1)]. Incepand din aceasta perioada sa incercat inlaturarea confuziei terminologice shi definirea shtiintzifica a notziunii. Sa ajuns la conturarea a doua sensuri diferite ale acesteia. I. Primul sens mai general abstract vizeaza: 1. procesul precum shi 2. rezultatul procesului de generare shi coordonare a diferitelor elemente ale unei opere muzicale intrun tot omogen. II. A doua acceptziune mai particulara concreta se refera la schema arhitectonica (germ. Formschemata) care preexista shi conditzioneaza structurarea interna a unei lucrari muzicale. F. (I 1) este activitatea formativa; f. (I 2) este ordinea care guverneaza materialul sonor al unei compozitzii (1) ordine care se realizeaza pe baza unor principii de constructzie (sau de f.) actzionand in proportzii variabile in toate stilurile* muzicale: principiul repetitziei al variatziei* shi al contrastului. Orice lucrare muzicala are o f. (I 2) (Hanslick): „Ohne Form keine Musik” dar aceasta nu reprezinta in mod obligatoriu o actualizare a uneia dintre schemele formale consacrate de istoria* muzicii (f. II). F. II desemneaza deci tiparele arhitectonice generale cristalizate formalizate shi uneori abandonate de catre practica componistica. Cateva ex. de f. II: aria da capo* concertul (2) fuga* sonata* scherzo*ul rondo*ul etc. F. II. sunt rezultatul unui indelung proces de evolutzie componistica expresia sublimata a interactziunilor dintre anumite stiluri genuri shi specii muzicale tehnici componistice contzinuturi expresive shi in mod imediat a unor orientari ideologice shi culturale generale toate confluente intrun moment istoric dat. Astfel f. fuga sintetizeaza: stilul contrapunctic* al barocului* principiul repetarii genul instr. tehnica imitativa* un anumit contzinut muzical (sobru lipsit de efuziuni shi contraste dramatice bazat mai curand pe gradari ale aceleiashi sfere emotzionale) iar monotematismul* ei poate fi interpretat k un reflex in plan muzical al filozofiei leibnitziene. F. II pot fi grupate in: a) forme de inshiruire (aria da capo ciclul suita* liedul* rondoul etc.) b) forme variatzionale (tema cu variatziuni) c) forme de contrast (uvertura* sonata) shi d) forme mixte care intrunesc calitatzile proprii unor tipuri diferite (liedsonata rondosonata coral* cu variatziuni etc.) F. II. Sunt studiate de teoria formelor (germ. Formenlehre) shi teoria compozitziei muzicale [germ. Kompositionslehre; v. compozitzie (2)]. F. (1 2; II) unei opere muzicale este pusa in lumina printrun demers analitic (v. analiza) orientat asupra diverselor sale niveluri structurale (lucrarea in ansamblu partzile sectziunile shi subsectziunile perioadele* frazele* motivele* shi celulele* melodice planul armonic sau/shi polif. sistemele (II) de intonatzie (1) subiacente organizarea ritmica etc.) asupra conexiunii acestora intrun tot organic shi eventual asupra raporturilor dintre constructzia de ansamblu a lucrarii shi schema arhitectonica (f. II) care o actualizeaza. V. structura arhitectonica.

FÓRMA s. f. (< fr. forme it. lat. forma): 1. complex de sunete prin care se exprima sensul unui cuvant; aspect exterior al unui cuvant prin care acesta exprima o valoare sau o functzie gramaticala (componenta care realizeaza o unitate dialectica cu contzinutul cuvantului). In acceptziunea hjelmsleviana f. este unul dintre cele doua componente (alaturi de substantza) ale contzinutului shi expresiei semnului lingvistic (cuvantului). Intre planul contzinutului (semnificantul) shi planul expresiei (semnificatul) exista o relatzie de interdependentza (se presupun reciproc) iar intre forma shi substantza fiecarui plan o relatzie de subordonare in care rolul determinant il are forma. K atare dupa Hjelmslev semnul lingvistic cuvantul este de fapt unitatea dintre forma contzinutului shi forma expresiei legate intre ele printro relatzie de solidaritate. In raport cu partzile de vorbire existente se poate vorbi in gramatica traditzionala despre o f. substantivala o f. adjectivala o f. numerala o f. pronominala o f. verbala o f. adverbiala o f. interjectzionala o f. prepozitzionala shi de o f. conjunctzionala. ◊ ~ lexicála: f. care o are un cuvant k parte de vorbire sau k element al unei clase morfologice. ◊ ~ polimórfice: f. morfologice diferite sub care se prezinta un cuvant notat intro ancheta dialectala k rezultat al reactziei subiectelor anchetate. ◊ ~ pronominala accentuata: f. de dativ shi de acuzativ a pronumelui personal propriuzis care reliefeaza prin accent persoana in comunicare k de exemplu mie mine tzie tine; lui ei; noua; voua; lor. ◊ ~ pronominala neaccentuata: f. de dativ shi de acuzativ a pronumelui personal propriuzis care nu reliefeaza persoana prin accent in comunicare k de exemplu imi mi ma; itzi tzi te; i i il o; ne ni ne; va vi va; le li i le. ◊ ~ pronominala independenta: f. neaccentuata a pronumelui personal propriuzis pronuntzata independent in comunicare (nu cu alte cuvinte v. exemplele de mai sus). ◊ ~ pronominala conjuncta: f. neaccentuata a pronumelui personal propriuzis pronuntzata impreuna cu un alt cuvant shi legata de acesta prin cratima k de exemplu mi mi mi; ma ma m m; tzi tzi tzi; te te te; i i i; l l l; o o o; ne ne ne; ni ni; ne ne ne; va va v v; le le le li li; i i i; le le le. ◊ ~ verbala hortativa: f. verbala care exprima un indemn o porunca un ordin k de exemplu f. verbala de imperativ. ◊ ~ reduplicáte: f. verbale care contzin in structura lor repetarea unei silabe pentru exprimarea unei alte valori temporale k de exemplu dadeai shi stateai (f. de imperfect) in raport cu dai shi stai (f. de prezent dar shi de imperfect). ◊ ~ verbala accentuata: f. de persoana I singular sau a IIIa (singular shi plural) a verbului a fi la prezentul indicativului care reliefeaza persoana prin accent in comunicare k de exemplu sunt este sunt. ◊ ~ verbala neaccentuata: f. de persoana I sau a IIIa a verbului a fi la prezentul indicativului care nu reliefeaza persoana prin accent in comunicare k de exemplu s is (nus copil is atent la pers. I singular) i i (nui acasa i plecat la pers. a IIIa singular); s is (nus bune is vechi la pers. a IIIa plural). ◊ ~ verbala independenta: f. neaccentuata a verbului a fi pronuntzata independent in comunicare (nu cu alt cuvant) k de exemplu is i is (is obosit i fricoasa is veseli). ◊ ~ verbala conjuncta: f. neaccentuata a verbului a fi pronuntzata impreuna cu un alt cuvant shi legata de aceasta prin cratima k de exemplu s i s (nus deaici nui vinovat nus grei). ◊ ~ verbala afirmativa (pozitiva): f. verbala care contzine o afirmatzie care sugereaza prin contzinutul ei lexical ideea de afirmare a actziunii k de exemplu lucreaza a mers va trece sa vorbeasca ar pleca ascultand asfaltat etc. ◊ ~ verbala negativa (negáta): f. verbala care contzine o negatzie care sugereaza prin contzinutul ei lexical ideea de negare a actziunii datorita adverbului nu sau particulei ne care preceda unele f. verbale k de exemplu nu lucreaza na mers nu va trece sa nu vorbeasca nar pleca neascultand neasfaltat etc. ◊ ~ verbala iodizata: f. verbala in care e initzial este rostit cu un iod (cu un i scurt cu semivocala ĭ) k diftongul ie in exemple k eram („ĭeram”) este („ĭeste”) edifica („ĭedifica”) elabora („ĭelabora”) emana („ĭemana”) erija („ĭerija”) evita („ĭevita”) etc. ◊ ~ verbala iotacizata: f. verbala in care o consoana este inmuiata (palatalizata) sub influentza unui iot urmator (a unui i sau e scurt semivocalic) in momentul trecerii de la latina la romana sau sub influentza analogiei dupa formarea limbii romane k de exemplu lat. *potĕo > poci lat. sedĕo > shez lat. vidĕo > vaz lat. remanĕo > ramai lat. *excotĭo > scotz lat. salio > sai etc.; aprind > aprinz pun > pui cer > cei trimit > trimitz etc. De aici shi existentza a doua feluri de f. iotacizate: f. iotacizate originare (moshtenite) shi f. iotacizate analogice (refacute) poci shez vaz ramai scotz tziu sai simtz viu etc.; amai aprinz caz cei pui spui trimitz etc. ◊ ~ verbala inversa: f. verbala in structura careia ordinea elementelor componente este inversata k de exemplu trecutau venita opritusau ducase (< sa se duca) etc. ◊ ~ símpla: f. reprezentata printrun singur cuvant printro singura unitate lexicala k de exemplu crin parfumat zece voi cere aici vai! in sa etc. ◊ ~ compúsa: f. reprezentata printrun cuvant compus rezultat din imbinarea a doi sau mai multzi termeni k de exemplu bunavointza griinchis nouasprezece oarecare binecuvanta nicicand hodoronctronc de pe langa k sa etc. ◊ ~ míxta: f. care presupune imbinarea unor elemente cu functzii diferite (imbinare a doua tipuri de f.: simple shi compuse) k de exemplu f. modale realizate cu ajutorul sufixelor flexionare al auxiliarelor morfologice shi al unor morfeme de origine prepozitzionala sau conjunctzionala; f. modale cu timpuri simple shi cu timpuri compuse (indicativul conjunctivul shi infinitivul). ◊ ~ gramaticála: f. luata de un cuvant pentru a exprima un anumit raport gramatical. Astfel f. copii este o f. gramaticala de plural nearticulat a substantivului copil; f. de genitivdativ singular (al) trenului este o f. gramaticala a cuvantului tren etc. ◊ ~ supletíva: f. gramaticala cu radacina diferita care completeaza seria paradigmelor incomplete sau defective ale unor cuvinte flexibile. Astfel sunt shi eshti sunt f. supletive in paradigma verbului a fi ele avand o alta radacina decat f. de infinitiv a acestuia; la fel iau in raport cu radicalul infinitivului lua (lu). ◊ ~ hibrída: f. rezultata din contaminarea a doua elemente diferite. Astfel vroiesc vroieshti vroieshte etc. sunt f. hibride rezultate din contaminarea f. vreau vrei vrea cu f. voiesc voieshti shi voieshte. ◊ ~ redundánta: (in teoria informatziei) f. de prisos superflua nenecesara care nu aduce nici un plus de informatzie. ◊ ~ próprie: f. pronominala moshtenita din latina k de exemplu sie sieshi sine sineshi shi se sunt f. proprii ale pronumelui reflexiv. ◊ ~ imprumutáta: f. pronominala adaugata ulterior paradigmei unui alt pronume k de exemplu imi itzi ne va ma te ne va sunt f. imprumutate ale pronumelui reflexiv de la pronumele personal de persoana I shi a IIa pentru cazurile dativ shi acuzativ. ◊ ~ flexionára: f. rezultata din flexiunea unui cuvant proprie unui cuvant cu flexiune (flexibil); f. care se modifica in raport cu categoriile gramaticale specifice partzii de vorbire careiai apartzine. Astfel f. (unei) case este o f. flexionara de genitivdativ a cuvantului casa; f. gliei este o f. flexionara de genitivdativ a cuvantului glie; f. vorbeshti este o f. flexionara de prezent indicativ a verbului a vorbi etc. F. flexionara este in acelashi timp shi o f. gramaticala. ◊ ~ flexionara analitica: f. flexionara care exprima cu ajutorul unor cuvinteinstrumente gramaticale (prepozitzii conjunctzii pronume reflexive verbe auxiliare morfologice) separate de cele de baza o relatzie o valoare sau o caracteristica gramaticala. Astfel f. de invatzat (prepozitzie + participiu) reprezinta modul supin; f. sa vina (conjunctzie + verb) reprezinta modul conjunctiv prezent; f. se duce (pronume reflexiv + verb la prezentul indicativ) reprezinta o diateza reflexiva; f. a vorbit (f. specializata de verb auxiliar morfologic + participiu) reprezinta perfectul compus; f. va fi mergand (viitorul verbului a fi + gerunziu) reprezinta prezumtivul prezent etc. ◊ ~ flexionara sintetica: f. flexionara care exprima un raport o valoare sau o caracteristica gramaticala cu ajutorul unor afixe (sufixe shi desinentze). Astfel f. flexionara sintetica facusem (radacina fac sufixul perfectului u sufixul mai mult k perfectului se shi desinentza m) reprezinta mai mult k perfectul etc. ◊ ~ fíxa: f. neschimbatoare impietrita proprie unui cuvant fara flexiune (neflexibil) sau unei constructzii gramaticalizate. Astfel unde na cu shi sa sunt f. fixe ele apartzinand in ordine adverbului interjectziei prepozitziei shi conjunctziei partzi de vorbire neflexibile; f. cate este o f. fixa in structura gramaticala (de numeral distributiv) cate doi etc. ◊ ~ perifrástica: f. verbala temporala cu aspectul unei perifraze in structura careia intra un verb auxiliar morfologic k de exemplu am sa vin o sa vina era mergand era plecat etc. ◊ ~ multíple: f. in numar de doua la unele substantive in raport cu singularul sau in raport cu pluralul. ◊ ~ multiple de singular (la substantivele vechi nediferentziate semantic de genuri diferite sau de acelashi gen sau la substantive noi imprumutate nediferentziate sau diferentziate semantic): de exemplu calauz calauza rod roada tzol tzoala; berbec berbece flutur fluture livada livede; basc basca poem poema; cartel cartela cifru cifra etc. ◊ ~ multiple de plural: (la trei serii de substantive vechi shi noi imprumutate fara diferentzieri semantice shi cu diferentzieri semantice unele cu f. de masculin singular altele cu f. de feminin singular shi altele cu f. de neutru singular): de exemplu bobi boabe cocoshi cocoashe ochi ochiuri curentzi curente derivat derivate; boli boale shcoli shcoale haine haini ulitze ulitzi seceratori seceratoare balamale balamali carni carnuri mancari mancaruri lefi lefuri trebi treburi; camine caminuri chibrite chibrituri ghivece ghiveciuri rapoarte raporturi resoarte resorturi etc. 2. aspect exterior tzinuta a unui cuvant sau a unei comunicari. ◊ ~ literára (ingrijíta): f. care corespunde normelor limbii literare actuale; f. corecta curata realizata cu grija ingrijita k de exemplu infatzisheaza al meu la trimis ei fac etc. ◊ ~ neliterára (neingrijíta): f. care nu corespunde normelor limbii literare actuale; f. incorecta (dezacord gresheala de pronuntzare ortografica de punctuatzie gramaticala etc.) k de exemplu infatzishaza al mieu la trimes ei face etc. ◊ ~ dialectála: f. fonetica lexicala morfologica sau sintactica ce caracterizeaza o anumita varietate geografica (teritoriala) a unei limbi. Astfel: conservarea lui u final in Crishana shi estul Munteniei capŭ mortŭ palatalizarea labialelor in Moldova g’ine (= bine) k’atra (= piatra) etc.; conservarea lui arína („nisip”) shi pacurar („cioban”) in vestul Transilvaniei a lui curechi („varza”) in Moldova; f. identice pentru indicativul prezent persoana a IIIa singular shi plural (el ei) vede shi f. verbale iotacizate (eu) vaz sa vaz in Muntenia; conservarea constructziei cu infinitivul mere a vana („merge sa vaneze”) in Maramuresh etc. F. dialectale se opun in cazul unei limbi date f. populare (specifice vorbirii populare shi nelimitate la o anumita zona geografica) prin grade diferite de generalitate pe un anumit teritoriu. Impreuna cu cele populare ele se opun in plan sociocultural f. literare. Exista o interferentza permanenta intre f. dialectale shi varietatea literara a unei limbi. Anumite f. dialectale selectate in procesul istoric al constituirii normei supradialectale participa la elaborarea varietatzii literare a unei limbi. Limba literara poate avea o coloratura dialectala intro provincie cu prestigiu cultural shi economic deosebit shi cu traditzii bogate datorita infiltrarii particularitatzilor (sub)dialectului respectiv. Unele f. dialectale shi populare sunt utilizate de scriitori in operele lor k mijloc de realizare a culorii locale. Influentza limbii literare asupra graiului shi a (sub)dialectului contribuie la nivelarea diferentzelor dialectale. ◊ ~ populára: f. care apartzine vorbirii populare k de exemplu beutura „bautura” casale cashile „casele” cearca „incearca” ficior „fecior” vor moshtini „vor moshteni” Patru „Petru” etc. ◊ ~ hipercorécta: f. greshita izvorata din teama de a nu greshi din aplicarea prin analogie a unei reguli lingvistice potrivite pentru alte situatzii k de exemplu piftea (in loc de chiftea) poplen in loc de poplin) shtart (in loc de start) ficsonomie (in loc de fizionomie) etc. v. hipercorectitúdine.

FORME DE GUVERNARE. Subst. Forma de guvernare forma de guvernamint. Absolutism; autocratzie; caudillism; cezarism; caimacamie; constitutzionalism; democratzie; despotism; dictatura; duarhie; eleuterie; etocratzie; gerontocratzie; ginecocratzie; hegemonism; imparatzie; locotenentza; monarhie absoluta monarhie constitutzionala; noocratzie; parlamentarism; pentarhie; poliarhie; plutocratzie timocratzie; regalitate; regentza; satrapie; sinarhie; teocratzie; tetrarhie; tiranie; triumvirat; tzarism. Adj. Absolutist; democratic; despotic; dictatorial; monarhic; plutocratic; teocratic; tzarist. Vb. A guverna a conduce. V. conducator de stat conducere stat.

FORME SHI GENURI MUZICALE. Subst. Forma muzicala gen muzical; piesa muzicala compozitzie muzicala; bucata muzicala; piesa vocala piesa instrumentala. Adagio; allegretto; allegro; arie arieta; arioso; bagatela blueta; balada; berceuse; burlesca; canon; cantata; cantilena; cantzoneta; cavatina; concert; concertina; concerto grosso; coral; dixtzuor; elegie; fantezie; fugato; fuga; fugheta; imn; impromptu; lied; madrigal; mandolinata; marsh; menuet; mesa; misa; moresca; motet; oda; opera; opereta; oratoriu; pastel; pastorala; pizzicato; poem; poem simfonic; preludiu; rapsodie; rasgado; recitativ; recviem; reverie; romantza; rondino; rondo; scherzo; serenada; sextuor; simfonie; simfonie concertanta; singspiel; simfonieta; sonata; sonatina; studiu; tocata; uvertura; vocaliza. Adj. Muzical; vocal; instrumental. Pastoral; poematic; simfonic. Vb. A compune. A orchestra. A interpreta. V. arta indicatzii de executzie muzicala.

FORMA AERODINAMICA profil aerodinamic (v.)

forma arhitectonica v. structura arhitectonica.

formabar (< germ. Barform) forma de lied* cultivata in Minnesang shi Meistersang cu schema AA’B. Primele doua sectziuni se numesc Stollen iar cea dea treia Abgesang. F. cu repriza* iau nashtere prin repetarea uneia sau a celor doua Stollen. F. muzicala wagneriana (v. opera). A. Lorenz considera k Preludiul la Tristan shi Isolda este conceputa in f.

CONTZINUT (FOND) shi FORMA (de la a contzine ; cf. fr. contenu shi fr. forme < lat. forma) Element de baza al operei literare contzinutul apare in indisolubila unitate cu celalalt element fundamental forma shi din a caror unitate rezulta structura operei. Contzinutul nu trebuie separat de forma pentru k valoarea artistica a unei opere literare consta tocmai in corelatzia dintre ele in unitatea lor. In trecutul culturii umane aceste doua elemente componente intre care exista o relatzie functzionala continua au fost considerate de unii teoreticieni k avind o existentza separata valoarea operei literare constind fie in contzinut fie in forma. In etapele mai noi shi in vremea noastra teoreticienii artei au dat o alta explicare relatziei contzinutforma. Tudor Vianu precizeaza: „Contzinutul operei literare nu apare decit in unitatea ei formala shi aceasta nu se intregeshte decit folosind contzinutul.” (Estetica). Este astfel inlaturata dualitatea dintre contzinut shi forma deoarece ambele elemente prin participarea lor la organizarea operei constituie structura unitara a acesteia care include atit contzinutul cit shi forma intro unitate indisolubila. Forma apare astfel k materializarea adecvata a contzinutului care numai astfel poate fi transmis poate impresiona. Notziuni corelative componente indisolubile ale unei opere de arta forma shi contzinutul constituie un tot in vederea aceluiashi efect artistic.

a face (cuiva) formele expr. (intl.) a ucide (pe cineva).

forme de relief expr. (glum.) 1. sani. 2. fese.