SILUÉTA siluete s. f. 1. Imagine infatzishare reala (shi oarecum neclara in amanuntele ei) a unei fiintze a unui lucru etc. de obicei proiectate (k o umbra) pe un fond mai luminos; p. ext. fiintza sau lucru astfel proiectate. ♦ Personaj abia schitzat intro opera literara. 2. Talie zvelta shi bine proportzionata a unei persoane; corp zvelt suplu bine proportzionat al unei persoane; p. gener. talie; corp. **. Expr. (Fam.) A face silueta = a deveni zvelt; a slabi. 3. Desen unicolor de obicei negru lucrat in creion in tush sau decupat din hartie panza etc. reprezentand contururile unei fiintze sau ale unui lucru pe un fond de alta culoare. 4. Desen special de carton sau de placaj (reprezentand o silueta (1) de om) care sunt fixate tzintele la tir. [Pr.: lue] Din fr. silhouette.

silueta sf [At: NEGULICI / P: ~lue~ / V: (inv) ~lhu~ (reg) sulie~ / Pl: ~te / E: fr sihouette] 1 Desen unicolor de obicei negru in creion in tush sau decupat din hartie panza etc. reprezentand contururile unei fiintze sau ale unui lucru pe un fond de alta culoare. 2 Imagine reala a unei fiintze a unui lucru etc. care se proiecteaza k o umbra pe un fond (mai luminos) Si: forma. 3 (Pex; ccr) Fiintza lucru etc. proiectate k o umbra pe un fond (mai luminos). 4 Desen din placaj sau carton (reprezentand o silueta de om) care se fixeaza tzintele la tir. 5 Forma zvelta shi bine proportzionata a unei persoane. 6 Corp zvelt suplu bine proportzionat al unei persoane. 7 (Pgn) Corp (2). 8 (Ie) A face ~ A deveni zvelt. 9 (Iae) A slabi (1).

SILUÉTA siluete s. f. 1. Imagine infatzishare reala (shi oarecum neclara in amanuntele ei) a unei fiintze a unui lucru etc. de obicei proiectate (k o umbra) pe un fond mai luminos; p. ext. fiintza sau lucru astfel proiectate. ♦ Personaj abia schitzat intro opera literara. 2. Talie zvelta shi bine proportzionata a unei persoane; corp zvelt suplu bine proportzionat al unei persoane; p. gener. talie; corp. ♦ Expr. A face silueta = a deveni zvelt; a slabi. 3. Desen unicolor de obicei negru lucrat in creion in tush sau decupat din hartie panza etc. reprezentand contururile unei fiintze sau ale unui lucru pe un fond de alta culoare. 4. Desen special de carton sau de placaj (reprezentand o silueta (1) de om) care sunt fixate tzintele la tir. [Pr.: lue] Din fr. silhouette.

SILUÉTA siluete s. f. 1. Imagine a unei fiintze sau a unui obiect proiectata k o umbra pe un fond mai luminos. In usha bucatariei silueta neagra cu fustele ei lungi statea cu bratzele incrucishate bucatareasa... Nu i se putea vedea fatza. Era doar o silueta neagra in usha luminata. DUMITRIU N. 53. Dupa ce Hasmashul Mare dispare in urma spre miazanoapte nu trece multa vreme shi altzi muntzi ishi fac aparitzia in fatza profilindushi siluetele pe cerul limpede dinspre miazazi. BOGZA C. O. 160. Tinarul de cind plecase conductorul se uita pe fereastra vagonului in care aparuse silueta capitalei. REBREANU R. I 13. ◊ Loc. adv. (Rar) In siluete = vazindulise numai contururile. Valuri de lumina lin se cern Cind pentro clipa in fundul vaii Sub conul de lumina Patrulan siluete negre Apare. CAMIL PETRESCU V. 44. ♦ Chip shters shi intunecat care nu poate fi distins in amanunte. Din intuneric sau apropiat doua siluete. SAHIA N. 45. ♦ Talie zvelta shi bine proportzionata; faptura. Se hranea cu un castron de iaurt toata ziua shi cu verdetzuri. Pastreaza silueta! itzi spunea ea distinsa shi cocheta. PAS Z. I 90. Priveam silueta eleganta a fetei. SADOVEANU P. S. 240. Este o doamna tinara de tot cu silueta subtzire shi fina. SAHIA U.R.S.S. 6. ◊ Expr. (Familiar) A face silueta = a deveni zvelt a slabi. 2. Desen unicolor mai ales negru lucrat in creion ori in tush sau decupat din hirtie pinza placaj etc. reprezentind conturul unui lucru pe un fond de alta culoare.

SILUÉTA s.f. 1. Imagine a unei fiintze a unui lucru etc. care se proiecteaza k o umbra pe un fond luminos. ♦ Desen care reprezinta contururile unei fiintze sau ale unui lucru pe un fond deschis. ♦ Desen din placaj sau din carton care sunt fixate tzintele la tir. ♦ Element de decor reprezentand tufishuri profiluri de case etc. 2. Talie zvelta bine proportzionata. ♦ (Fam.) A face silueta = a deveni zvelt a slabi. [Pron. lue. / < fr. silhouette cf. Silhouette controlor general impopular al finantzelor in Frantza].

SILUÉTA s. f. 1. imagine a unei fiintze a unui lucru etc. care se proiecteaza k o umbra pe un fond luminos. ◊ desen reprezentand contururile unei fiintze ale unui lucru pe un fond deschis. ◊ desen din placaj sau carton care sunt fixate tzintele la tir. ◊ element de decor reprezentand tufishuri profiluri de case. 2. talie zvelta. ♦ (fam.) a face ~ = a deveni zvelt a slabi. (< fr. silhouette)

SILUÉTA ~e f. 1) Imagine (a unui lucru sau a unei fiintze) proiectata sub forma de unda pe un fond luminos. 2) Configuratzie a corpului unei persoane; statura. 3) Contur al unei fiintze sau al unui obiect desenat sau decupat. 4) Talie zvelta bine proportzionata. [Sil. lue] /<fr. silhouette

silueta f. desen negru ce reprezenta o figura prin umbra ei: apar pe zarea roshie ’n negre siluete AL. (= fr. silhouette).

*siluéta f. pl. e (fr. silhouette shi silouette dupa numele luĭ SHtefan de Silhouette controlor general financiar in Francia la 1759 dizgratziat dupa opt lunĭ shi ridiculizat pin asemenea desemne). Desemn care reprezenta in negru toata figura urmind linia profiluluĭ intocmaĭ k o umbra. Pin ext. Ceĭa ce se profileaza la distanta: siluetele plopilor. Fiintza care se distinge in intuneric: silueta unuĭ hotz se ivi pe zid. Fig. Instantanee schitza care exprima pe scurt caracterele unuĭ om. V. mogildeatza.

silhueta sf vz silueta

siluéta (lue) s. f. g.d. art. siluétei; pl. siluéte

siluéta s. f. (sil. lue) pl. siluéte

silueta te.

SILUÉTA s. 1. forma. (O ~ strabate intunericul.) 2. linie talie. (Are o ~ zvelta.)

SILUETA s. 1. forma. (O ~ strabate intunericul.) 2. linie talie. (Are o ~ zvelta.)

a face silueta expr. a slabi.