SILUÉTA siluete s. f. 1. Imagine a unei fiintze sau a unui obiect proiectata k o umbra pe un fond mai luminos. In usha bucatariei silueta neagra cu fustele ei lungi statea cu bratzele incrucishate bucatareasa... Nu i se putea vedea fatza. Era doar o silueta neagra in usha luminata. DUMITRIU N. 53. Dupa ce Hasmashul Mare dispare in urma spre miazanoapte nu trece multa vreme shi altzi muntzi ishi fac aparitzia in fatza profilindushi siluetele pe cerul limpede dinspre miazazi. BOGZA C. O. 160. Tinarul de cind plecase conductorul se uita pe fereastra vagonului in care aparuse silueta capitalei. REBREANU R. I 13. ◊ Loc. adv. (Rar) In siluete = vazindulise numai contururile. Valuri de lumina lin se cern Cind pentro clipa in fundul vaii Sub conul de lumina Patrulan siluete negre Apare. CAMIL PETRESCU V. 44. ♦ Chip shters shi intunecat care nu poate fi distins in amanunte. Din intuneric sau apropiat doua siluete. SAHIA N. 45. ♦ Talie zvelta shi bine proportzionata; faptura. Se hranea cu un castron de iaurt toata ziua shi cu verdetzuri. Pastreaza silueta! itzi spunea ea distinsa shi cocheta. PAS Z. I 90. Priveam silueta eleganta a fetei. SADOVEANU P. S. 240. Este o doamna tinara de tot cu silueta subtzire shi fina. SAHIA U.R.S.S. 6. ◊ Expr. (Familiar) A face silueta = a deveni zvelt a slabi. 2. Desen unicolor mai ales negru lucrat in creion ori in tush sau decupat din hirtie pinza placaj etc. reprezentind conturul unui lucru pe un fond de alta culoare.