FÓRMA s.f. 1. Infatzishare aspect exterior; contur. ♦ (Fil.) Categorie filozofica ce desemneaza modul de existentza de organizare interna interactziunea shi legaturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului. ♦ Stabilirea de maxima capacitate de efort a organismului obtzinuta prin antrenament; conditzie fizica buna. ◊ A fi in forma = a fi a se afla in cele mai bune conditzii. 2. Totalitatea mijloacelor prin care se exprima contzinutul unei opere de arta (mai ales de literatura). 3. Fel chip mod. ♦ Mod de organizare de conducere politica sociala etc. 4. Dispozitzie legala de procedura. ◊ Viciu de forma = nerespectare a unei dispozitzii de procedura care atrage anularea unui act sau a unei hotarari judecatoreshti. 5. Aspect care il ia un cuvant pentru a indeplini o functzie gramaticala. 6. Stare de agregare a corpurilor. 7. (Metal.) Negativul in care se toarna o piesa. ♦ (Poligr.) Cutie de otzel in care se toarna litere; zatz al unei pagini. 8. (Mat.) Fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusa aceeashi relatzie. ♦ Polinom omogen. [< fr. forme it. lat. forma].