formal ~a [At: (a. 1856) URICARIUL IV 410/23 / Pl: ~i ~e / E: fr formel lat formalis] 1 a Privitor la forma¹ (1). 2 a Care tzine de forma¹ (1). 3 a (Lit) Care se refera la expresie la stil. 4 a Care tzine de aparentza. 5 av In aparentza. 6 a Formulat precis. 7 a Categoric. 8 a Patruns de formalism (4). 9 a Facut de forma¹ (22). 10 a (D. unele acte juridice) Care necesita anumite forme pentru a fi socotit legal shi valabil.

FORMÁL A formali e adj. 1. Patruns de formalism; facut de forma. Acolo unde se manifesta o atitudine formala birocratica... organizatzia de partid este datoare sa desfashoare larg critica shi autocritica luind masuri energice in vederea imbunatatzirii muncii. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 11 77. ◊ (Adverbial) Venind la putere burghezia a fost silita sa recunoasca formal (nu dintro data ci treptat) o serie de drepturi democratice elementare. CONTEMPORANUL S. II 1951 nr. 268 6/4. 2. Relativ la forma al formei al aparentzei. Din punct de vedere formal. ◊ Logica formala v. logica. ♦ (Adverbial) In aparentza. Formal ai dreptate! 3. Formulat precis; categoric expres. Declaratzie formala. ◊ (Adverbial) A recunoashte formal.

FORMÁL A 1. Facut din formalism de forma. 2. Referitor la forma al formei. 3. Formulat in termeni precishi categorici. [Cf. it. formale fr. formel lat. formalis].

FORMÁL A adj. 1. referitor la forma care tzine de aparentza. ◊ (despre logica) care studiaza formele logice k independente de contzinutul lor concret determinat. ◊ (despre concepte) care nu are referintza externa. ◊ (adv.) in aparentza. 2. formulat in termeni precishi categorici. 3. facut din formalism de forma; superficial. 4. (jur.; despre acte) care pentru a fi valabil necesita anumite forme. 5. ceremonios solemn. 6. (inform.) gramatica ~a = vocabularul shi regulile necesare descrierii limbajelor; limbaj ~ = limbaj generat de o gramatica formala. (< fr. formel lat. formalis engl. formal)

formál a adj. Ceremonios solemn ◊ „Ea Nadia a fost intrebata de ce a fost atat de formala la Jocurile Olimpice shi a raspuns k autodisciplina shi concentrarea au fost atat de mari incat nushi putea indeparta gandurile de la activitatea ei nici macar pentru un timp scurt.” R.l. 17 XI 76 p. 5 (din engl. formal; CO; DN DEX DN3 alte sensuri)

FORMÁL ~a (~i ~e) 1) Care tzine de forma; propriu formei. Analiza ~a. 2) shi adverbial Care se face de forma. 3) Care este preocupat mai ales de forma. /<fr. formel lat. formalis

formal a. 1. relativ la forma: parte formala; 2. in forma preciz: refuz formal.

*formál a adj. (lat. formalis). Relativ la forma: parte formala. In forma implinind toate formalitatzile pozitiv precis: divortz refuz formal. Adv. In mod formal: a refuza formal.

formál adj. m. pl. formáli; f. formála pl. formále

formál adj. m. pl. formáli; f. sg. formála pl. formále

FORMÁL adj. 1. v. categoric. 2. (fam.) platonic. (O recunoashtere ~.) 3. v. solemn.

FORMAL adj. 1. categoric decis expres ferm hotarit neezitant neoscilant net transhant (inv.) rezolut. (Un refuz ~.) 2. (fam.) platonic. (O recunoashtere ~.) 3. (JUR.) solemn. (Act ~.)