PLATÓNIC A platonici ce adj. 1. Care apartzine platonismului referitor la platonism; platonian platonician (2). ♦ P. ext. (Despre sentimente) Pur ideal; spiritualizat. 2. Care nu se poate realiza care nu se concretizeaza care nu poate fi pus in practica; formal abstract. Din fr. platonique.

platonic ~a [At: POTECA F. 27/13 / Pl: ~ici ~ice / E: fr platonique] 12 smf a (Adept) al platonismului (1) Si: platonician (12) (rar) platonian (1) (inv) platonicesc (1). 3 a Privitor la platonism (1) Si: platonician (3) (rar) platonian (2) (inv) platonicesc (2). 4 a (D. sentimente) Care are un caracter ideal pur Si: neprihanit spiritualizat. 5 a (Is) Iubire ~a Sentiment intre doua persoane de sex opus care nu doresc satisfacerea imediata a dorintzelor erotice. 6 a Care are un caracter teoretic shi nu poate fi pus in practica. 7 a Care nu se poate realiza.

PLATÓNIC A platonici ce adj. 1. Care apartzine platonismului privitor la platonism; platonian platonician (2). ♦ P. ext. (Despre sentimente) Pur ideal; spiritualizat. 2. Care nu se poate realiza care nu se concretizeaza care nu poate fi pus in practica; formal abstract. Din fr. platonique.

PLATÓNIC A platonici e adj. 1. Referitor la platonism. Doctrina platonica. ♦ Pur ideal spiritualizat. In luceafar poetul a vrut sa simbolizeze iubirea platonica. GHEREA ST. CR. I 161. ◊ (Adverbial) Ce adolescent zarindutzi ochii lumi ispititoare Nu tear admira platonic in simtzireai arzatoare? DEMETRESCU O. 50. 2. Care nu se realizeaza; care nu poate fi pus in practica; abstract formal. Vedea insa cu oroare toate aceste compatimiri platonice. CAMIL PETRESCU O. II 500. Cind tzaranii au apucat sa se scoale pentru pamint greu se vor multzumi numai cu reforme platonice. REBREANU R. II 216.

PLATÓNIC A adj. 1. Referitor la platonism. ♦ Ideal curat pur. 2. Abstract formal. [Cf. fr. platonique].

PLATÓNIC A adj. 1. referitor la platonism; platonian. ◊ (p. ext.) ideal curat pur. 2. (despre manifestari reactzii etc.) care ramane fara efect; abstract formal. (< fr. platonique)

PLATÓNIC ~k (~ci ~ce) 1) shi substantival Care tzine de platonism; propriu filozofiei lui Platon. 2) shi adverbial (despre sentimente) Care se bazeaza pe o atractzie spirituala; cu caracter pur ideal spiritualizat. Dragoste ~k. 3) Care este imposibil de a fi transpus in viatza; cu caracter pur teoretic. /<fr. platonique

platonic a. 1. ce tzine de filozofia lui Platon; 2. fig. ideal pur: amor platonic.

*platónic a adj. (vgr. platonikós d. filosofu Platone). Relativ la filozofia luĭ Platone. Pur ideal: amor platonic. Fara efect: protestarĭ platonice. Subst. Adept al filosofiiĭ luĭ Platone. (Multzĭ zic platonician dupa fr. platonicien). Adv. In mod platonic: a ĭubi platonic.

platónic adj. m. pl. platónici; f. platónica pl. platónice

platónic adj. m. pl. platónici; f. sg. platónica pl. platónice

PLATÓNIC adj. 1. v. platonician. 2. v. pur. 3. spiritualizat. (Legaturi ~.)

PLATÓNIC adj. v. formal.

PLATÓNIC s. v. platonician platonist.

PLATONIC adj. 1. platonician (rar) platonian (inv.) platonicesc. (Filozofia ~.) 2. ideal pur. (Dragoste ~.) 3. spiritualizat. (Legaturi ~.)

platonic adj. v. FORMAL.

platonic s. v. PLATONICIAN.

ACADEMIA PLATONICA shcoala filozofica intemeiata de Platon (c. 387 i. Hr.) la Atena. In gradina lui Academos. Dupa moartea lui Platon doctrina shcolii sa schimbat in mai multe rinduri. In 129 i. Hr. sa transformat intro shcoala eclectica iar in 529 a fost definitiv inchisa acest fapt marcind formal sfirshitul istoriei filozofiei antice.

ACADEMIA PLATONICA DIN FLORENTZA shcoala filozofica (14591522) fundata de Marsilio Ficino. Membrii ei (Pico della Mirandola Angelo Poliziano Lorenzo de Medici) comentau shi editau operele lui Platon shi Plotin.