PLATÓNIC A platonici e adj. 1. Referitor la platonism. Doctrina platonica. ♦ Pur ideal spiritualizat. In luceafar poetul a vrut sa simbolizeze iubirea platonica. GHEREA ST. CR. I 161. ◊ (Adverbial) Ce adolescent zarindutzi ochii lumi ispititoare Nu tear admira platonic in simtzireai arzatoare? DEMETRESCU O. 50. 2. Care nu se realizeaza; care nu poate fi pus in practica; abstract formal. Vedea insa cu oroare toate aceste compatimiri platonice. CAMIL PETRESCU O. II 500. Cind tzaranii au apucat sa se scoale pentru pamint greu se vor multzumi numai cu reforme platonice. REBREANU R. II 216.