forma. Conform teoriei gestaltiste f. este o realitate fizica complexa definita de interactziunile dintre intreg shi partzile sale componente. In conditziile de proximitate spatziala shi temporala o grupare de elemente (de orice natura) se constituie in f. in situatzia in care este transpozabila (alterarea proportzionala shi cu acelashi sens a elementelor sale nu modifica calitatzile esentziale ale ansamblului) shi se fondeaza pe relatzii de cauzalitate. Potrivit unor teorii lingvistice moderne (F. de Saussure L. Hjelmlev) f. este retzeaua relatzionala care defineshte unitatzile din planul expresiei (planul sonor) shi al contzinutului (planul semantic) ale unui limbaj. F. este un termen al dihotomiei forma substantza este factorul de discretizare al realitatzii substantziale continue shi amorfe care se bazeaza limbajul. Unitatzile sale se delimiteaza pe principiul opozitivitatzii. ♦ F. muzicala (fr. forme musicale; germ. musikalisches Form; engl. form in music). Echivalentza termenilor utilizatzi de diversele shcoli muzicologice nu poate fi decat aproximativa datorita acceptziilor divergente asupra sferei shi contzinutului conceptului in discutzie. Pana in veacul al 19lea prin f. muzicala sa intzeles succesiv: activitatea de structurare a imaginilor muzicale mijloacele shi tehnicile de constructzie a enuntzului muzical schemele arhitectonice speciile muzicale [v. gen (1)]. Incepand din aceasta perioada sa incercat inlaturarea confuziei terminologice shi definirea shtiintzifica a notziunii. Sa ajuns la conturarea a doua sensuri diferite ale acesteia. I. Primul sens mai general abstract vizeaza: 1. procesul precum shi 2. rezultatul procesului de generare shi coordonare a diferitelor elemente ale unei opere muzicale intrun tot omogen. II. A doua acceptziune mai particulara concreta se refera la schema arhitectonica (germ. Formschemata) care preexista shi conditzioneaza structurarea interna a unei lucrari muzicale. F. (I 1) este activitatea formativa; f. (I 2) este ordinea care guverneaza materialul sonor al unei compozitzii (1) ordine care se realizeaza pe baza unor principii de constructzie (sau de f.) actzionand in proportzii variabile in toate stilurile* muzicale: principiul repetitziei al variatziei* shi al contrastului. Orice lucrare muzicala are o f. (I 2) (Hanslick): „Ohne Form keine Musik” dar aceasta nu reprezinta in mod obligatoriu o actualizare a uneia dintre schemele formale consacrate de istoria* muzicii (f. II). F. II desemneaza deci tiparele arhitectonice generale cristalizate formalizate shi uneori abandonate de catre practica componistica. Cateva ex. de f. II: aria da capo* concertul (2) fuga* sonata* scherzo*ul rondo*ul etc. F. II. sunt rezultatul unui indelung proces de evolutzie componistica expresia sublimata a interactziunilor dintre anumite stiluri genuri shi specii muzicale tehnici componistice contzinuturi expresive shi in mod imediat a unor orientari ideologice shi culturale generale toate confluente intrun moment istoric dat. Astfel f. fuga sintetizeaza: stilul contrapunctic* al barocului* principiul repetarii genul instr. tehnica imitativa* un anumit contzinut muzical (sobru lipsit de efuziuni shi contraste dramatice bazat mai curand pe gradari ale aceleiashi sfere emotzionale) iar monotematismul* ei poate fi interpretat k un reflex in plan muzical al filozofiei leibnitziene. F. II pot fi grupate in: a) forme de inshiruire (aria da capo ciclul suita* liedul* rondoul etc.) b) forme variatzionale (tema cu variatziuni) c) forme de contrast (uvertura* sonata) shi d) forme mixte care intrunesc calitatzile proprii unor tipuri diferite (liedsonata rondosonata coral* cu variatziuni etc.) F. II. Sunt studiate de teoria formelor (germ. Formenlehre) shi teoria compozitziei muzicale [germ. Kompositionslehre; v. compozitzie (2)]. F. (1 2; II) unei opere muzicale este pusa in lumina printrun demers analitic (v. analiza) orientat asupra diverselor sale niveluri structurale (lucrarea in ansamblu partzile sectziunile shi subsectziunile perioadele* frazele* motivele* shi celulele* melodice planul armonic sau/shi polif. sistemele (II) de intonatzie (1) subiacente organizarea ritmica etc.) asupra conexiunii acestora intrun tot organic shi eventual asupra raporturilor dintre constructzia de ansamblu a lucrarii shi schema arhitectonica (f. II) care o actualizeaza. V. structura arhitectonica.