fartat sm [At: (a. 1640) PRAVILA ap. GCR I 90 / V: far~ (Ban) fur~ / S shi: (inv) fratat / Pl: ~atzi / E: ml *fratat ( <frate + at dupa vsl побратим < братъ „frate”)] (Pop) 1 Prieten al cuiva legat de acesta prin juramant pana la moarte Si: frate de cruce. 2 Tovarash. 3 (Inv) Termen cu care se adreseaza cineva unui prieten sau cuiva caruia vrea sai arate prietenie.

FARTÁT ~tzi m. Prieten nedespartzit legat prin juramant; frate de cruce. /frate + suf. ~at

FARTÁT s. m. v. firtat.

FIRTÁT firtatzi s. m. 1. Prieten nedespartzit pina la moarte legat prin juramint; frate de cruce. Cind shtii haiduci in codru Te prinzi cu ei firtat. COSHBUC P. I 217. Caciula firtatului Pe marginea satului (Soarele). GOROVEI C. 350. 2. Tovarash ortac. Firtatul acesta al nostru trebuia sa se faca popa. SADOVEANU O. VII 24. ◊ (Termen cu care se adreseaza cineva unui prieten sau cuiva caruia tzine sai arate prietenie) Ajungind carutzele oamenii miresei intrebara pe vacari...: Ale cui sint cirezile astea firtatzilor? ISPIRESCU L. 293. Sintem gemeni mai firtate Din parintzi intro dreptate K doi ochi la semanare K doi brazi la inaltzare. BOLLIAC O. 208. Varianta: fartát (SBIERA P. 262 NEGRUZZI S. I 154 ALECSANDRI P. P. 73) s. m.

*FARTAT s. m. 1. (Olt. Trans. SV) Frate de cruce. B: Fratatutai soruta sa nu o ia nici fratetau pre sora fratatutau sa nu se ia. PRAV GOV. C: Dracui fartatumieu. OG 387. 2. (Mold.) Prieten tovarash sotz. A: Era Cantemir fartat lui Barnovschi Voda. M. COSTIN. // B: Drug. Sotz fartat. ST. LEX. 280. Firtate adomi shi mie. MINEIUL (1776). Etimologie: frate + suf. at; cf. bg. scr. rus. (po)bratim. Cf. b a r a t e sh.

fartat m. tovarash intim frate de cruce: la lucru acum fartate! AL. [Lit. infratzit: vechiurom. a se infartatzi a se face fratzi de cruce].

firtát m. (din *fratat d. fráte). Amic intim frate de cruce. SHi furtat (Arg.). V. surata.

fartát (pop.) s. m. pl. fartátzi

fartát s. m. pl. fartátzi

firtat

FARTÁT s. v. amic frate de cruce prieten tovarash.

firtat s. v. AMIC. FRATE DE CRUCE. PRIETEN. TOVARASH.

firtát (fartátzi) s. m. 1. Frate de cruce; legatura de rudenie spirituala contractata voluntar intre prieteni printrun juramint amestec de singe shi alte ritualuri care in credintza poporului i face pe aceshti prieteni sa devina rude de singe. 2. Tovarash ortac. Var. (rare) fartat furtat. Mr. firtat megl. fartat furtat. Part. de la lat. fratrāre al carui rezultat sa pierdut in rom. dar cf. mr. mfartare. Obiceiul pare de origine sl. Dupa Pushcariu 644 shi DAR de la frate cu suf. participial at; dupa Schuchardt ZRPh. I 481 shi Skok Arch. Rom. VIII 142 de la frate pe baza unui model sl. care nu se indica. Cf. Hasdeu Col. lui Traian 1876 466. Der. firtaciune s. f. (inv. fratzie de cruce); firtatzi vb. refl. (a se face frate de cruce); firtatzie s. f. (fratzie de cruce); nefirtatul s. m. (dracul); infirtatzi vb. (a infratzi).

fartát fartatzi (fartat) s.m. 1. Frate de cruce; prieteni legatzi prin juramant pana la moarte. 2. Prieten tovarash ortac. In Maramuresh cel mai frecvent are sensul de „membru al unei cete de pacurari”. „Pacurarii impreuna formeaza o ceata sau o confrerie de feciori” (Latish 1993). Pacurarii devin fartatzi „inainte de urcatul la munte dar dupa ruptu’ sterpelor” prin prestarea unui juramant „prin care se obliga reciproc sa pastreze secretul stanii” (Latish 1993). „Dupa ce ia mai trecut lui Pintea supararea de moartea lui Racoltza shia cautat iar fartatzii haiducii” (BiltziuDancush 2005: 217). Lat. *fratat (< frate + suf. at) (Scriban Pushcariu DEX MDA). Cuv. rom. > magh. fertát (Bakos 1982).

fartát fartatzi (fartat) s.m. 1. Frate de cruce; prieteni legatzi prin juramant pana la moarte. 2. Prieten tovarash ortac. In Maramuresh cel mai frecvent avea sensul de „membru al unei cete de pacurari”. „Pacurarii impreuna formeaza o ceata sau o confrerie de feciori” (Latish 1993). Pacurarii devin fartatzi „inainte de urcatul la munte dar dupa ruptu’ sterpelor” prin prestarea unui juramant „prin care se obliga reciproc sa pastreze secretul stanii” (Latish 1993). Lat. *fratat (frate + at); Cuv. rom. preluat in magh. (fertát) (Bakos 1982).

fartát s.m. v. fartat („frate de cruce”).

fartát s.m. v. fartat.