amic ~a smf [At: MAIORESCU CR. II 394 / Pl: ~ici ~ice / E: lat amicus a] 1 Prieten(a). 2 (Irn) Individ Cf cetatzean tip.

AMÍC A amici e s. m. shi f. (Azi mai rar) Prieten. In toate duminicile Radu maninca la amicul lui shi iarna de doua ori pe luna se duc amindoi la teatru. VLAHUTZA O. A. I 98. Mi sa intimplat sa pierz un amic un bun amic shi nu ma pot cai indestul de aceasta nereparabila pierdere. CARAGIALE O. II 292. [Balcescu] a devenit un bun shi pretzios amic cu care mam intzeles totdeauna la vorba shi la ginduri. GHICA S. A. 140. Serviescule... eshti un amic nepretzuit. ALECSANDRI T. I 280. ◊ (La vocativ uneori ironic alteori cu ton de superioritate) Amice itzi lipsesc patrucinci sute de lei din casa; ia fii bun dta shii pune imediat la loc shi al’ data socoteshte mai bine. CARAGIALE O. II 60.

AMÍC A amici ce s. m. shi f. Prieten. It. amico (lat. lit. amicus).

AMÍC A s.m. shi f. Prieten. [< it. amico lat. amicus].

AMÍC A s. m. f. prieten. (< lat. amicus)

AMÍC ~k (~ci ~ce) m. shi f. Fiecare dintre persoanele legate printrun sentiment de simpatie stima shi atashament reciproc; prieten. /<lat. amicus

amic m. 1. prieten persoana la care tzinem shi care tzine la noi; 2. aliat (cand e vorba de State).

*amíc a s. (lat. amicus). Prietin. Adj. Binevoitor favorabil: tzara amica mal amic.

amíc s. m. pl. amíci

amíc s. m. pl. amíci

AMÍC s. v. prieten.

AMIC s. prieten (pop.) firtat (reg.) ortac (inv.) libovnic prietnic sotz sotzie. (Sa intilnit cu ~i.)

Amic ≠ dushman inamic vrajmash potrivnic

amíc (amíci) s. m. Prieten. Lat. amicus (sec. XIX). Der. amicabil adj. (inv. amical) din it. amicabile; amical adj. din fr. amical; amicie (var. amicitzie) s. f. (prietenie); inamic (var. inimic) s. m.; inimicitzie s. f. (dushmanie).

GRAU TREUER FREUND IST ALLE THEORIE (germ.) cenushie este iubite amice orice teorie Goethe „Faust” I: „Graum treuer Freund ist alle Theorie. Und grün des Lebens goldner Baum” („Cenushie este iubite amice orice teorie / SHi verde pomul vietzii aurit”).

Amicus humani generis (lat. „Amicul spetzei umane” sau mai potrivit „Prietenul neamului omenesc” adica: amicul tuturor). In aparentza ar fi un compliment dar de fapt aceasta expresie se intrebuintzeaza k un reprosh la adresa acelora care ishi acorda prietenia fara nici o alegere oricui. Acest lucru a fost criticat de catre un moralist francez contemporan cu Molière anume Bourdaloue care a spus k „amicul tuturor nui amicul nimanui”. Dar poate k aceasta cugetare nar fi cishtigat o faima universala daca ideea nar fi fost reluata de Molière in comedia Mizantropul (act. I sc. 1). Eroul sau Alceste reproshind prietenului sau Philinte k a copleshit cu amabilitatzi shi efuziuni pe un om carei era aproape necunoscut rosteshte o faimoasa tirada din care reproducem urmatoarele versuri in traducerea Ninei Cassian (Opere de Molière vol. III): „Cel mai ales din oameni se va simtzi om shters Vazind k il amesteci cuntregul univers. Caci orice stima are o pricina anume: Nu mai stimezi pe nimeni stimind ontreaga lume… Numi trebuieo faptura oricit la minear tzine Ce nu cinsteshteun merit asha cum se cuvine. Aceasta pretzuire vreau so resimt shi eu. Amicuntregii specii nu e amicul meu!” Acest ultim vers care in franceza suna: „L’ami du genre humain n’est point du tout mon fait !” a devenit cu timpul o maxima rezumata pentru cei care prefera latina in expresia: Amicus humani generis. LIT.