AMÍC A amici e s. m. shi f. (Azi mai rar) Prieten. In toate duminicile Radu maninca la amicul lui shi iarna de doua ori pe luna se duc amindoi la teatru. VLAHUTZA O. A. I 98. Mi sa intimplat sa pierz un amic un bun amic shi nu ma pot cai indestul de aceasta nereparabila pierdere. CARAGIALE O. II 292. [Balcescu] a devenit un bun shi pretzios amic cu care mam intzeles totdeauna la vorba shi la ginduri. GHICA S. A. 140. Serviescule... eshti un amic nepretzuit. ALECSANDRI T. I 280. ◊ (La vocativ uneori ironic alteori cu ton de superioritate) Amice itzi lipsesc patrucinci sute de lei din casa; ia fii bun dta shii pune imediat la loc shi al’ data socoteshte mai bine. CARAGIALE O. II 60.