prieten, ~ă [At: PSALT, 181 / P: pri-e~ / V: (înv) preat-, preiatin, ~iat~, ~iatin, ~iiatel, ~iiat~, ~iiatin (îrg) pre~, pretin, ~tin, (îvr) pretien / Pl: ~i, ~e / E: bg приятен cf slv приютєль] 1 smf Persoană de care cineva este legat prin relații afective sau prin idei ori principii comune Si: amic, (iuz) prietnic (1). 2 smf (Pex) Aliat. 3 smf Iubit. 4 smf Amant. 5-6 a (Rar) Prietenos (2, 6). 7 smf (Îvr) Semen. 8 smf (Reg) Asociat. 9 smf (Reg; îlv) A se face ~i A se întovărăși. 10 smf (Pop) Tovarăș de drum. 11 smf (Reg) Cumătru la botez. 12 smf (Trs) Rudă¹.

PRIETÉN, -Ă, prieteni, -e, s. m. și f. 1. Persoană de care cineva este strîns legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere, stimă și devotament reciproc; amic. Prietenă Elisabeta, îți înțelegem disperarea. SAHIA, N. 42. Radu a știut, într-adevăr, să-și aleagă un bun prieten printre camarazii lui. VLAHUȚĂ, O. A. I 98. Tîrziu de tot în noapte trei vechi prieteni stau de vorbă într-o berărie. CARAGIALE, O. II 216. La nevoie se cunoaște prietenul. ◊ (Poetic) Tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este. EMINESCU, O. I 147. ◊ Expr. Prieten la cataramă v. cataramă. ◊ (Adjectival, fig.) Ci-ntunerecul prieten stăpînind pînă departe Și de oameni și de patimi fericirea ne-o desparte. TOPÎRCEANU, B. 74. 2. Amant, iubit. A mințit... că bărbatul e o rudă a ei. Pe urmă... te-a informat că este vorba de prietenul ei. PAS, Z. I 93. – Pronunțat: pri-e-. – Variante: (regional) prietín,-ă (SADOVEANU, O. VII 29, DAVILA, V. V. 115, ALECSANDRI, T. I 190), pretín, -ă (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 244) s. m. și f.

PRIÉTEN ~ă (~i, ~e) m. și f. (folosit și ca termen de adresare) Fiecare dintre persoanele (sau colectivitățile) legate printr-un sentiment de simpatie, stimă și atașament reciproc; amic. ~ vechi. [Sil. pri-e-] /<bulg. prijateni

PRIETEN s. m. (Ban.) Rudă de sînge. Consaguineus. Pretien. Attyafi. LEX. MARS., 196. Etimologie: bg. prijaten. Vezi și prieteșug.

prieten m. amic. [Vechiu-rom.: priiaten = slav. PRIĬATELĬ].

priéten (vest) și -in (est), -ă s. (vsl. priĭatelĭ, amic, și priĭatĭnŭ, plăcut, d. priĭati, a prii; bg. priĭatel, amic, priĭaten, plăcut; rus. priĭátelĭ, amic). Amic. – În nord prétin. Vechĭ priétel, prietnic și priátin.

preaten, ~ă smf vz prieten

preiatin, ~ă smf vz prieten

preten, ~ă smf vz prieten

pretien, ~ă smf vz prieten

pretin, ~ă smf vz prieten

priaten, ~ă smf, a vz prieten

priatin, ~ă smf, a vz prieten

prietin, ~ă smf vz prieten

priiatel sm vz prieten

priiaten, ~ă smf vz prieten

priiatin, ~ă smf vz prieten

PRETÍN, -Ă s. m. și f. v. prieten.

préten, V. prieten.

prétin, V. prieten.

priátin, V. prieten.

!prieten (desp. pri-e-) s. m., voc. prietene; pl. prieteni

priéten (pri-e-) s. m., pl. priéteni

priéten s. m. (sil. pri-e-), pl. priéteni

prieten (i-e)

prieten.

PRIÉTEN s. 1. amic, (pop.) fârtat, (reg.) ortac, (înv.) libovnic, prietnic, soț, soție. (S-a întâlnit cu ~ii.) 2. v. amant.

PRIÉTEN s. v. asociat, părtaș, tovarăș.

PRIETEN s. 1. amic, (pop.) fîrtat, (reg.) ortac, (înv.) libovnic, prietnic, soț, soție. (S-a întîlnit cu ~ii.) 2. amant, concubin, iubit, (pop.) amorez, drăguț, ibovnic, (înv.) libovnic, (arg.) gagic, gagiu. (S-a despărțit de ~ ei.)

prieten s. v. ASOCIAT.PĂRTAȘ, TOVARĂȘ.

Prieten ≠ adversar, dușman, inamic, potrivnic, vrăjmaș, neprieten

priéten (priéteni), s. m. – Amic. – Var. înv. priiaten, Mold. prietin, Trans. pretin, Olt. preten. Sl. prijateli (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291), cf. bg. prijatel (› mr. priiatil), sb., cr. prijatelj. Alterarea consoanei finale, pe care Tiktin o explică prin analogie cu ieftin, se datorează mai curînd unei confuzii cu sl. prijętinŭ „plăcut”. – Der. prietenă, s. f. (amică); prietenesc, adj. (amical); prietenește, adv. (ca un prieten); prietenie, s. f. (amiciție); prietenos, adj. (amical, afabil); prieteșug, s. n. (prietenie); împrieteni, vb. (a se face prieten, refl., a lega prietenie); neprieten, s. m. (dușman); neprietenos, adj. (vrăjmaș).

AMICUS CERTUS IN RE INCERTA CERNITUR (lat.) prietenul sigur se cunoaște într-o împrejurare nesigură – Cicero, „De amicitia”, 17, 64, Ennius, „Fragmenta scenica”, 296. În românește îi corespunde proverbului: prietenul adevărat la nevoie se cunoaște.

AMICUS PLATO, SED MAGIS AMICA VERITAS (lat.) prieten mi-e Platon, dar mai prieten adevărul – Filozoful alexandrin Ammonios Saccas, parafrazează în „Viața lui Aristotel”, un text din cartea I a „Eticii nicomachice” a acestuia: A pune adevărul mai presus de prietenia sau stima pentru un maestru.

DONEC ERIS FELIX, MULTOS NUMERABIS AMICOS (lat.) cât timp vei fi fericit, vei avea mulți prieteni – Ovidiu, „Tristele”, I, 9, 5-6. vers celebru al poetului, care, exilat la Tomis, se vede părăsit de toți prietenii. V. și Tempora si fuerint nubila, solus eris.

OLEUM ET OPERAM PERDIDISTI, AMICE! (lat.) ți-ai cheltuit zadarnic uleiul (din lampă) și osteneala, prietene! – Dicton latin. Se adresează autorului unei lucrări nereușite, pentru elaborarea căreia acesta a cheltuit multe nopți de veghe și multă energie.

A quoi bon tant d’amis? Un seul suffit quand il nous aime. (fr. „La ce bun atîția prieteni? Unul singur e de ajuns, dacă ne iubește”). Cuvintele aparțin fabulistului francez Florian (secolul al XVIII-lea). Fac parte din fabula: Iepurele, prietenii săi și cei doi căpriori și vor să arate că e mai bine să ai un singur prieten bun, sincer, devotat, care te iubește într-adevăr, decît să te înconjuri cu prea mulți care îți sînt prieteni doar cu numele. Cu două veacuri mai înainte, poetul francez Guy du Faur de Pibrac (secolul al XVI-lea), în Quatrains contenant préceptes et enseignements utiles pour la vie de l’homme (Catrene cuprinzind precepte și învățăminte folositoare pentru viața omului), susținea o idee apropiată într-o formă mai amuzantă: „Les amis de l’heure présente Ont le naturel du melon: Il faut en essayer cinquante, Avant d’en rencontrer un bon.” (Prietenii din ziua de azi / sînt aidoma pepenilor: / Trebuie să încerci cincizeci / pînă dai de unul bun). LIT.

Amicus humani generis – (lat. „Amicul speței umane” sau, mai potrivit, „Prietenul neamului omenesc”, adică: amicul tuturor). În aparență, ar fi un compliment, dar de fapt această expresie se întrebuințează ca un reproș la adresa acelora care își acordă prietenia, fără nici o alegere, oricui. Acest lucru a fost criticat de către un moralist francez, contemporan cu Molière, anume Bourdaloue, care a spus că „amicul tuturor nu-i amicul nimănui”. Dar poate că această cugetare n-ar fi cîștigat o faimă universală, dacă ideea n-ar fi fost reluată de Molière în comedia Mizantropul (act. I, sc. 1). Eroul său, Alceste, reproșînd prietenului său Philinte că a copleșit cu amabilități și efuziuni pe un om care-i era aproape necunoscut, rostește o faimoasă tiradă, din care reproducem următoarele versuri în traducerea Ninei Cassian (Opere de Molière, vol. III): „Cel mai ales din oameni se va simți om șters Văzînd că îl amesteci cu-ntregul univers. Căci orice stimă are o pricină anume: Nu mai stimezi pe nimeni, stimînd o-ntreagă lume… Nu-mi trebuie-o făptură – oricît la mine-ar ține - Ce nu cinstește-un merit, așa cum se cuvine. Această prețuire vreau s-o resimt și eu. Amicu-ntregii specii nu e amicul meu!” Acest ultim vers, care în franceză sună: „L’ami du genre humain n’est point du tout mon fait !”, a devenit cu timpul o maximă rezumată pentru cei care preferă latina, în expresia: Amicus humani generis. LIT.

Amicus Plato sed magis amica veritas (lat. „Mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevărul”). Cuvintele acestea se găsesc în Viața lui Aristotel, lucrarea filozofului alexandrin Ammonius Saccas, care a trăit în secolul al III-lea al erei noastre. Sensul lor este că nu-i suficient ca o părere sau o teorie să se bucure de autoritatea unui nume atît de vestit și de respectat ca acel al marelui filozof grec Platon, ci pentru a fi admisă, ea trebuie să fie întemeiată și pe adevăr (fiindcă adevărul cîntărește mai mult chiar decît înțeleptul Platon). Vorbele lui Ammonius sînt o parafrază, în latină, a unui text aristotelic („Etica nicomachică” 1096^a): „chiar dacă și prietenia și adevărul ne sînt dragi, se cuvine să dăm precădere adevărului”. FIL.

prieten, prieteni s. m. (iron.) rus; sovietic.

a fi prieten la cataramă / la toartă (cu cineva) expr. a fi prieten foarte bun (cu cineva).

preten, preteni s. m. (adol.) prieten, amic.

pretin, pretini s. m. (glum.) prieten.

prieteni la cataramă / la toartă expr. prieteni foarte buni, prieteni nedespărțiți.