IUBÍT A iubitzi te adj. s. m. shi f. 1. Adj. Care este foarte drag cuiva care cineva il iubeshte; drag. 2. S. m. shi f. Persoana care este in relatzii de dragoste cu o alta persoana; amant amorez ibovnic dragutz. V. iubi.

iubit² ~a [At: COD. VOR. 10/10 / Pl: ~itzi ~e / E: iubi] 1 a (D. fiintze lucruri) Pe care cineva il indrageshte foarte mult Si: drag. 2 a (D. fiintze lucruri) Care este simpatizat shi admirat foarte mult. 3 a (Inv) Ales. 4 a (Inv) Preferat. 5 a (D. oameni) Pentru care cineva are sentimente erotice. 6 smf Persoana pentru care o alta are sentimente de iubire (9). 7 smf Amant.

IUBÍT³ A iubitzi te s. m. shi f. Persoana iubita cu care o persoana de alt sex e in relatzii de dragoste. Deacum iubitul tau sa fiu Iar tu iubita mea. COSHBUC P. I 281. Nu cata in departare Fericirea ta iubite! EMINESCU O. I 54. Chiar astazi ma marit Cu al meu iubit. ALECSANDRI T. I 224.

IUBÍT ~ta (~tzi ~te) m. shi f. Persoana care intretzine relatzii de dragoste cu o persoana de sex opus. /v. a iubi

iubit m. amant dragutz.

iubít¹ adj. m. s. m. pl. iubítzi; adj. f. s. f. iubíta pl. iubíte

iubít adj. m. s. m. pl. iubítzi; f. sg. iubíta pl. iubíte

IUBÍT adj. s. 1. adj. v. drag. 2. s. v. drag. 3. s. amor dragoste iubire (Olt.) iub. (El a fost marele meu ~.) 4. adj. v. drag. 5. adj. drag indragit scump. (Lucruri ~; prieten ~.) 6. s. v. amant. 7. (arg.) gagic gagiu. (A avea un ~.)

IUBIT s. adj. 1. s. drag scump. (~ meu!) 2. s. amor dragoste iubire (Olt.) iub. (El a fost marele meu ~.) 3. adj. drag scump (fig.) dulce. (Fiintza ~.) 4. adj. drag indragit scump. (Lucruri ~; prieten ~.) 5. s. amant concubin prieten (pop.) amorez dragutz ibovnic (inv.) libovnic (arg.) gagic gagiu. (A avea un ~.)