11 definiții pentru metresă
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
METRÉSĂ, metrese, s. f. (Înv.) Amantă, întreținută, ibovnică. – Din fr. maîtresse.
metresă sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 237 / Pl: ~se / E: fr maîtresse] (Liv) Amantă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
METRÉSĂ, metrese, s. f. Amantă, întreținută, ibovnică. – Din fr. maîtresse.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
METRÉSĂ, metrese, s. f. Amantă, (popular) ibovnică. O să fie un scandal mai mare decît cu băiatul lui Popescu, acela de și-a înjunghiat metresa. DUMITRIU, B. E. 76. Să am răbdare? Dar ce, e vorba de mine, de metresele mele? CAMIL PETRESCU, T. II 351.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
METRÉSĂ s.f. (Rar) Amantă, întreținută. [< fr. maîtresse].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
METRÉSĂ s. f. amantă. (< fr. maîtresse)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
METRÉSĂ ~e f. depr. Femeie în raport cu bărbatul cu care întreține legături intime în afara căsătoriei; ibovnică; amantă. /<fr. maîtresse
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
metrésă (înv.) (me-tre-) s. f., g.-d. art. metrései; pl. metrése
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
metrésă s. f. (sil. -tre-), g.-d. art. metrései; pl. metrése
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
METRÉSĂ s. v. amantă, concubină, iubită, prietenă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
metresă s. v. AMANTĂ. CONCUBINĂ. IUBITĂ. PRIETENĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: me-tre-să
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
metresă, metresesubstantiv feminin
- 1. Amant, concubină, ibovnic, iubit, prieten, întreținut. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- O să fie un scandal mai mare decît cu băiatul lui Popescu, acela de și-a înjunghiat metresa. DUMITRIU, B. E. 76. DLRLC
- Să am răbdare? Dar ce, e vorba de mine, de metresele mele? CAMIL PETRESCU, T. II 351. DLRLC
-
etimologie:
- maîtresse DEX '98 DEX '09