opțiuni
  • info

7 definiții pentru întreținut (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTREȚINÚT, -Ă, întreținuți, -te, s. m. și f. Persoană căreia o altă persoană (de sex opus, cu care trăiește în concubinaj) îi asigură mijloacele de existență. – V. întreține.

ÎNTREȚINÚT, -Ă, întreținuți, -te, s. m. și f. Persoană căreia o altă persoană (de sex opus, cu care trăiește în concubinaj) îi asigură mijloacele de existență. – V. întreține.

întreținut, ~ă [At: FILIMON, C. II, 57 / Pl: ~uți, ~e / E: întreține] 1 a Care este menținut în stare bună. 2 a (D. o instituție) Care este prevăzut cu cele necesare bunei funcționări. 3 a Făcut să dureze. 4 a Care și-a procurat mijloacele necesare existenței. 5-6 smf, a (Persoană) căreia o altă persoană, cu care trăiește în concubinaj, îi asigură mijloacele materiale necesare existenței. 7 a (Fig) Alimentat2. 8 a (D. corespondență, legături de prietenie) Păstrat fără întrerupere. 9 a (Fiz; lpl; îs) Unde ~e Unde ale căror oscilații sunt identice una cu alta.

ÎNTREȚINÚT, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care este în întreținerea altei persoane, mai ales de sex opus (cu care trăiește în concubinaj). [< întreține].

ÎNTREȚINÚT, -Ă I. adj. (despre oscilații mecanice, electromagnetice etc.) cu amplitudine menținută constantă printr-un aport de energie din exterior. II. adj., s. m. f. (cel) care este în întreținerea altei persoane de sex opus (cu care trăiește în concubinaj). (< întreține)

ÎNTREȚINÚT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care trăiește în concubinaj cu alta, care o întreține. /v. a (se) întreține

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întreținút s. m., pl. întreținúți

întreținút s. m., pl. întreținúți

Intrare: întreținut (s.m.)
întreținut1 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întreținut
  • ‑ntreținut
  • întreținutul
  • întreținutu‑
  • ‑ntreținutul
  • ‑ntreținutu‑
plural
  • întreținuți
  • ‑ntreținuți
  • întreținuții
  • ‑ntreținuții
genitiv-dativ singular
  • întreținut
  • ‑ntreținut
  • întreținutului
  • ‑ntreținutului
plural
  • întreținuți
  • ‑ntreținuți
  • întreținuților
  • ‑ntreținuților
vocativ singular
  • întreținutule
  • ‑ntreținutule
  • întreținute
  • ‑ntreținute
plural
  • întreținuților
  • ‑ntreținuților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întreținut, întreținuțisubstantiv masculin
întreținută, întreținutesubstantiv feminin

  • 1. Persoană căreia o altă persoană (de sex opus, cu care trăiește în concubinaj) îi asigură mijloacele de existență. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi întreține DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.