optziuni
  • info

16 definitzii pentru ibovnic

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

IBÓVNIC A ibovnici ce s. m. shi f. (Pop.) Iubit2. Din sl. ljubovĭnikŭ.

IBÓVNIC A ibovnici ce s. m. shi f. (Pop.) Iubit2. Din sl. ljubovĭnikŭ.

ibovnic ~a smf [At: DOSOFTEI V. S. 5/2 / V: (irg) ~ohnic ~omnic iub~ / Pl: ~ici / E: vsl любовникъ] (Pop) 1 Iubit. 2 Amant.

IBÓVNIC A ibovnicie s. m. shi f. (Popular) Amant(a) iubit(a). Ai fi zis k poposeshte... la o fosta ibovnica. GALACTION O. I 268. Ibovnica parasita Nu gindi cami eshti urita. JARNÍKBIRSEANU D. 157. De mai pune peun carbune Ibovnicul nu tzioi spune. ALECSANDRI T. I 335.

IBÓVNIC ~k (~ci ~ce) m. shi f. pop. Persoana care intretzine relatzii de dragoste nelegitime cu alta persoana de sex opus; amant. /<sl. ljuboviniku

ibovnic m. dragutz iubit: ibovnicul nu tioiu spune AL. [Bulg. LIBOVNIK].

ibóvnic a s. (vsl. lĭubovĭnikŭ d. lĭubovĭ ĭubire; bg. lĭubovnik shi li amant; rus. lĭu. V. ĭubesc). Pop. Amant amanta. SHi ibómnic (vest). Vechĭ shi ibóhnic shi libovnic.

ibohnic ~a smf vz ibovnic

ibomnic ~a smf vz ibovnic

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

ibóvnic (pop.) s. m. pl. ibóvnici

ibóvnic s. m. pl. ibóvnici

ibovnic.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

IBÓVNIC s. v. amant concubin iubit prieten.

ibovnic s. v. AMANT. CONCUBIN. IUBIT. PRIETEN.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ibóvnic (ibóvnici) s. m. Iubit amant. Var. libovnic (inv.) iubovnic ibomnic. Sl. ljubovnikŭ (Candrea 151; DAR; Conev 58) cf. bg. libovnik. Var. ibovnica s. f. (iubita amanta). Cf. iubi.

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

ibóvnic ibovnici s.m. (reg.; inv.) Amant iubit: „Asta mandra carei mica / Asta mio fost ibovnica” (SHtetzco 1990: 306). Din sl. ljubovnikǔ (Scriban; Candrea DA Conev cf. DER; DEX MDA) < sl. ljubovi „iubire” (Scriban).

ibóvnic i s.m. Amant iubit: „Asta mandra carei mica / Asta mio fost ibovnica” (SHtetzco 1990: 306). Din sl. ljubovnikǔ.

Intrare: ibovnic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ibovnic
  • ibovnicul
  • ibovnicu‑
plural
  • ibovnici
  • ibovnicii
genitiv-dativ singular
  • ibovnic
  • ibovnicului
plural
  • ibovnici
  • ibovnicilor
vocativ singular
  • ibovnicule
  • ibovnice
plural
  • ibovnicilor
ibohnic
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
ibomnic
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

ibovnic, ibovnicisubstantiv masculin
ibovnica, ibovnicesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.