11 definiții pentru concubin
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONCUBÍN, -Ă, concubini, -e, s. m. și f. Persoană care trăiește în concubinaj. – Din fr. concubin, lat. concubinus.
CONCUBÍN, -Ă, concubini, -e, s. m. și f. Persoană care trăiește în concubinaj. – Din fr. concubin, lat. concubinus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
concubín, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~i, ~e / E: fr concubine] 1-2 smf, a (Persoană) care trăiește în concubinaj (1). 3 smf (Rar) Homosexual.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCUBÍN, -Ă, concubini, -e, s. m. și f. Persoană care trăiește în concubinaj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCUBÍN, -Ă s.m. și f. Cel care trăiește în concubinaj. [< fr. concubin, cf. lat. concubinus – tovarăș de pat].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCUBIN, -Ă s. m. f. cel care trăiește în concubinaj. (< fr. concubin, lat. concubinus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONCUBÍN ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care trăiește în concubinaj. /<fr. concubine, lat. concubinus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*concubín, -ă s. (lat. concubinus, -cubina. V. cuĭb). Persoană care trăĭește în concubinaj. V. țiitoare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
concubín s. m., pl. concubíni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
concubín s. m., pl. concubíni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONCUBÍN s. v. amant.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONCUBIN s. amant, iubit, prieten, (pop.) amorez, drăguț, ibovnic, (înv.) libovnic, (arg.) gagic, gagiu.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
concubin, concubinisubstantiv masculin concubină, concubinesubstantiv feminin
- 1. Persoană care trăiește în concubinaj. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: amant
etimologie:
- concubin DEX '09 DEX '98 DN
- concubinus DEX '09 DEX '98 DN