11 definitzii pentru concubin
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CONCUBÍN A concubini e s. m. shi f. Persoana care traieshte in concubinaj. Din fr. concubin lat. concubinus.
CONCUBÍN A concubini e s. m. shi f. Persoana care traieshte in concubinaj. Din fr. concubin lat. concubinus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de RACAI
- actziuni
concubín ~a [At: ARISTIA PLUT. / Pl: ~i ~e / E: fr concubine] 12 smf a (Persoana) care traieshte in concubinaj (1). 3 smf (Rar) Homosexual.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CONCUBÍN A concubini e s. m. shi f. Persoana care traieshte in concubinaj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CONCUBÍN A s.m. shi f. Cel care traieshte in concubinaj. [< fr. concubin cf. lat. concubinus tovarash de pat].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
CONCUBIN A s. m. f. cel care traieshte in concubinaj. (< fr. concubin lat. concubinus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
CONCUBÍN ~a (~i ~e) m. shi f. Persoana care traieshte in concubinaj. /<fr. concubine lat. concubinus
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
*concubín a s. (lat. concubinus cubina. V. cuĭb). Persoana care traĭeshte in concubinaj. V. tziitoare.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
concubín s. m. pl. concubíni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
concubín s. m. pl. concubíni
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
CONCUBÍN s. v. amant.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
CONCUBIN s. amant iubit prieten (pop.) amorez dragutz ibovnic (inv.) libovnic (arg.) gagic gagiu.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
concubin, concubinisubstantiv masculin concubina, concubinesubstantiv feminin
- 1. Persoana care traieshte in concubinaj. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: amant
etimologie:
- concubin DEX '09 DEX '98 DN
- concubinus DEX '09 DEX '98 DN