6 definiții pentru posadnică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
posadnică sf [At: NEAGOE, ÎNV. 98/6 / V: (înv) ~atn~ / Pl: ~ice / E: slv посадьница] (Îrg) Concubină.
POSADNICĂ s. f. (ȚR, Trans. SV) Concubină. B: Posadnice să nu ție nimenea în casa lui. ÎL, 197. Založnica. Posadnică. LEX. 1683, 221. Posadnica lui Halea Moxa au născut pre Siver. BIBLIA (1688). Pasă dă te culcă tu cu posadnicile tătîne-ltu. NEAGOE. C: Împăratul ... curviia cu ea ca cu o posadnică. ÎVM, 211r. Etimologie: sl. posadĭnica, cu schimbare de sufix.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
posádnică f., pl. e (vsl. posadĭniku, rut. posádnik, primar, adică „așezat în post”, fem. -nica, adică („îngrijitoare așezată în casa omuluĭ”, de unde „concubina”). Vechĭ. Concubină.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
posatnică sf vz posadnică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POSÁDNICĂ s. v. amantă, concubină, iubită, prietenă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
posadnică s. v. AMANTĂ. CONCUBINĂ. IUBITĂ. PRIETENĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||