fartát fartatzi (fartat) s.m. 1. Frate de cruce; prieteni legatzi prin juramant pana la moarte. 2. Prieten tovarash ortac. In Maramuresh cel mai frecvent are sensul de „membru al unei cete de pacurari”. „Pacurarii impreuna formeaza o ceata sau o confrerie de feciori” (Latish 1993). Pacurarii devin fartatzi „inainte de urcatul la munte dar dupa ruptu’ sterpelor” prin prestarea unui juramant „prin care se obliga reciproc sa pastreze secretul stanii” (Latish 1993). „Dupa ce ia mai trecut lui Pintea supararea de moartea lui Racoltza shia cautat iar fartatzii haiducii” (BiltziuDancush 2005: 217). Lat. *fratat (< frate + suf. at) (Scriban Pushcariu DEX MDA). Cuv. rom. > magh. fertát (Bakos 1982).