firtát (fartátzi) s. m. 1. Frate de cruce; legatura de rudenie spirituala contractata voluntar intre prieteni printrun juramint amestec de singe shi alte ritualuri care in credintza poporului i face pe aceshti prieteni sa devina rude de singe. 2. Tovarash ortac. Var. (rare) fartat furtat. Mr. firtat megl. fartat furtat. Part. de la lat. fratrāre al carui rezultat sa pierdut in rom. dar cf. mr. mfartare. Obiceiul pare de origine sl. Dupa Pushcariu 644 shi DAR de la frate cu suf. participial at; dupa Schuchardt ZRPh. I 481 shi Skok Arch. Rom. VIII 142 de la frate pe baza unui model sl. care nu se indica. Cf. Hasdeu Col. lui Traian 1876 466. Der. firtaciune s. f. (inv. fratzie de cruce); firtatzi vb. refl. (a se face frate de cruce); firtatzie s. f. (fratzie de cruce); nefirtatul s. m. (dracul); infirtatzi vb. (a infratzi).