TOVÁRASH A tovarashi e s. m. shi f. 1. Persoana considerata in raport cu alta de care este legata prin viatza sau prin activitatea dusa in comun sau prin lupta pentru aceeashi cauza. ◊ Tovarash (sau tovarasha) de viatza = sotz (sau sotzie). 2. Termen (oficial) de adresare intre comunishti. 3. Epitet dat unei fiintze de obicei animal care insotzeshte pe cineva (in mod constant); fiintza credincioasa cuiva. 4. Asociat partash (intro afacere). 5. S. f. art. (Fam.; ieshit din uz) Educatoare invatzatoare sau diriginta in shcoala generala. Din ucr. tovaryš rus. tovarishci.

tovarash ~a [At: SIMION DASC. ap. LET. 182 / V: (reg) ~rash ~resh ~rish ~rosh smf / Pl: ~i ~e (reg) ~reshi / E: ucr товариш rs товарищ] 1 smf Persoana considerata in raport cu alta de care este legata prin viatza prin activitatea dusa in comun sau prin lupta pentru aceeashi cauza Si: (pop) sotz (reg) ortac paitash (inv) tovarashie (7). 2 sm (Is) ~ de viatza sau (rar) ~ul vietzii Sotz. 3 sf (Is) ~a de viatza Sotzie. 4 smf Fiintza de obicei animal care insotzeshte pe cineva sau care sta cu cineva in mod constant. 5 smf (Iuz; intrebuintzat izolat sau inaintea numelui sau a titlului unei persoane) Termen folosit cand cineva se adresa cuiva sau cand vorbea de un al treilea. 6 smf Asociat intro afacere. 7 sm (Inv) Membru de rand al unei unitatzi militare. 8 sfa (Iuz; fam) Educatoare invatzatoare profesoara sau diriginta in shcoala generala. 9 smf (Iuz) Membru al unui partid comunist.

TOVÁRASH A tovarashi e s. m. shi f. 1. Persoana considerata in raport cu alta de care este legata prin viatza sau prin activitatea dusa in comun sau prin lupta pentru aceeashi cauza. ◊ Tovarash (sau tovarasha) de viatza = sotz (sau sotzie). 2. Termen folosit intre comunishti cand se adreseaza unul altuia sau cand vorbesc despre un al treilea. 3. Epitet dat unei fiintze de obicei animal care insotzeshte pe cineva (in mod constant); fiintza credincioasa cuiva. 4. Asociat partash (intro afacere). 5. S. f. art. (Fam. ieshit din uz) Educatoare invatzatoare sau diriginta in shcoala generala. Din ucr. tovaryš rus. tovarishci.

TOVÁRASH A tovarashi e s. m. shi f. 1. Persoana considerata in raport cu alta de care este legata prin activitate prin viatza dusa in comun sau prin militarea pentru aceeashi cauza. [Hrisha] era oshteanul cel mai tinar dintre cei patru tovarashi ai lui Vashca. SADOVEANU O. VII 37. Ma k abrash om sarata a fi shaful ista adauga in shoapta uncheashul catre ceilaltzi doi tovarashi. BART S. M. 83. Pentru voi imi voi pune capul meu dragilor mei tovarashi! HASDEU I. V. 62. ◊ (Cu determinari introduse prin prep. «de» shi indicind imprejurarile in care sa realizat legatura implicit caracterul ei temporar sau permanent) Se asheza shi privi tovarashii de ashteptare. C. PETRESCU C. V. 128. Domnul Herdelea vrea sai fie tovarash de drum. REBREANU R. I 232. Iaca shi tovarashii mei de cetate. ALECSANDRI T. II 9. ◊ Tovarash de viatza = sotz sotzie. Eu nu te mai socotesc nevasta shi tovarash de viatza. DAVIDOGLU M. 62. Ai un tovarash de viatza excelent care te intzelege. C. PETRESCU I. II 236. Tovarasha de viatza = sotzie. ♦ Epitet dat unei fiintze sau unui lucru care insotzeshte pe om in mod constant. Grivei tovarashul meu drag. Nerabdator ashteaptan prag. IOSIF PATR. 15. Calui alb un bun tovarash. EMINESCU O. I 103. In soba arde focul tovarash mingiios. ALECSANDRI P. A. 109. ◊ Fig. Se shi spune despre cintece shi dansuri k ele sint un tovarash nedespartzit al poporului. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 353 1/1. ♦ (Intrebuintzat izolat sau inaintea numelui sau a titlului unei persoane) Termen folosit intre oamenii muncii cind se adreseaza unul altuia sau cind vorbesc despre un al treilea. Sosira cei doi tovarashi de la Comitetul judetzean de partid. DUMITRIU V. L. 62. 2. Asociat (la o intreprindere comuna) partash. [Jupinul] a fost tovarash cu mine... A fost dar nu mai este. DELAVRANCEA O. II 288. Incepuse a mishca binishor la meseria lor de cind se facusera tovarashi. ISPIRESCU L. 370. Astfel formata aceasta societate ajunsese la 1820 sa numere 200000 de tovarashi. GHICA S. 97.

TOVÁRASH ~a (~i ~e) m. shi f. 1) Fiecare dintre persoanele legate prin activitatea sau viatza dusa in comun privite in raport una fatza de alta. ~ de drum. ◊ ~ de suferintza persoana care a patimit cu cineva impreuna. ~(a) de viatza sotz (sotzie). 2) Persoana asociata cu alta intro actziune sau intro activitate; companion. /<ucr. tovaryš rus. tovarištz

tovarash m. 1. asociat; 2. camarad. [Slav. TOVARISHĬ sotz].

továrash a s. (vsl. tovarišĭ camarad d. tovarŭ sarcina. V. tovar). Asociat. Companion. V. ortac shi cardashie.

tovarash ~a smf vz tovarash

továrash s. m. voc. továrashe; pl. továrashi; abr. tov.

továrash s. m. voc. továrashe; pl. továrashi; abr. tov.

tovarash voc. sg. tovarashe voc. pl. tovarashi

TOVÁRASH s. 1. (pop.) fartat sotz (reg.) ortac (inv.) sotzie. (~ de munca.) 2. v. camarad. 3. v. asociat. 4. v. insotzitor.

TOVARASH s. 1. (pop.) firtat sotz (reg.) ortac (inv.) sotzie. (~ de munca.) 2. camarad (reg. mai ales in Ban. shi Transilv.) ortac (prin Transilv. shi Ban.) tarshag (inv.) cardash tovarashie. (~ de arme.) 3. asociat partash (inv. shi reg.) simbrash (reg.) ortac prieten. (~ in afaceri.) 4. insotzitor (livr.) companion (inv. shi pop.) sotz (inv. shi reg.) sotzie (inv.) petrecator. (~ la un drum.)

továrash (shi) s. m. 1. Prieten camarad. 2. Partash asociat. Var. inv. tovarosh. Sl. tovarištĭ (Miklosich Slaw. Elem. 49; Cihac II 283) cf. cr. tovariš slov. tovaruš pol. towarzysz rut. tovarys rus. tovarišt. Der. tovarashe s. f. (camarada); tovarashie s. f. (companie asociatzie societate); tovarashitza s. f. (Mold. camarada); intovarashi vb. (a insotzi a tzine companie; a se asocia a forma o societate).

tovarash tovarashi s. m. (detz.) 1. prieten cu care ishi imparte un detzinut pachetul primit de acasa. 2. protejat al unui detzinut. 3. complice.

tovarashu’ gradu expr. (mil. in anii regimului comunist) ofitzer.