escorta sf [At: INTIMPL. 28/24 / V: (inv) exc~ scorta (reg) iscurta / E: fr escorte] 1 Grup de oameni sau de vehicule carei insotzesc pe demnitari in semn de respect shi pentru a le asigura paza. 2 Paza alcatuita din oameni inarmatzi carei insotzesc pe detzinutzi pentru ai impiedica sa fuga. 3 (Ilav) Sub ~ Sub paza. 45 (Prc) Persoana care face parte din escorta (1 2). 6 Grup de nave sau de avioane militare care insotzesc (in timp de pace) o nava sau un avion in care calatoresc persoane oficiale. 7 Grup de nave sau de avioane militare care insotzesc (in timp de razboi) vapoarele avioanele etc. de transport sau de comertz (pentru a le apara contra atacurilor inamice).

ESCÓRTA escorte s. f. 1. Paza alcatuita din oameni inarmatzi care insotzesc pe detzinutzi pentru a impiedica sa evadeze. Erau dushi cu escorta la un lagar de concentrare. SADOVEANU P. M. 110. Se hotarira... sa ne duca cu o escorta pina la hotar shi acolo sa ne libereze. BOLINTINEANU O. 263. ◊ Loc. adv. Sub escorta = sub paza. (Expr.) A fugi de sub escorta = a evada. Arestatul... are intentzia... sa fuga de sub escorta la cel dintii prilej. PAS Z. IV 215. 2. Grup de persoane (de obicei militari) care insotzesc o persoana ocupind un post inalt pentru a o apara contra unui eventual atac. V. suita. Olimpie soseshte la Goleshti cu o mica escorta de arnautzi. GHICA S. 112. 3. Grup de nave shi avioane militare care insotzesc (in timp de razboi) vapoarele de transport sau de comertz (pentru a le apara contra atacurilor inamice).

ESCÓRTA s.f. 1. Grup de oameni inarmatzi trupa inarmata care insotzeshte pe cineva pentru al proteja sau pentru al supraveghea; suita unui demnitar a unui suveran. 2. Formatzie de nave sau de avioane de lupta care insotzesc (in timp de razboi) nave comerciale pentru a le proteja. [< fr. escorte].

ESCÓRTA s. f. 1. grup de oameni inarmatzi trupa care insotzeshte pe cineva pentru al proteja sau supraveghea; suita unui demnitar. 2. formatzie de (aero)nave de lupta care insotzeshte un convoi de nave comerciale pentru a le proteja impotriva inamicului. (< fr. escorte)

ESCÓRTA ~e f. 1) Grup de oameni inarmatzi care insotzesc un detzinut pazindul sa nu evadeze. 2) Grup de persoane care insotzesc un demnitar sau o ceremonie; cortegiu; convoi; suita; alai. 3) Grup de nave sau avioane militare care escorteaza nave comerciale de transport sau de pasageri. [G.D. escortei] /<fr. escorte

escorta f. 1. trupa inarmata ce insotzeshte spre a protege; 2. vasele de rasboiu ce intovarashesc bastimentele de transport.

*escórta f. pl. e (fr. escorte d. it. scorta). Trupa armata care intovarasheshte k sa apere orĭ sa supravegheze. Suita. Fig. Lenea shi escorta eĭ de vitziĭ. V. alaĭ.

iscurta sf vz escorta

escórta s. f. g.d. art. escórtei; pl. escórte

escórta s. f. g.d. art. escórtei; pl. escórte

escorta

escorta te.

ESCÓRTA s. (MIL.) (astazi rar) straja (Transilv.) shupa. (Il duce sub ~.)

ESCORTA s. (MIL.) (astazi rar) straja (Transilv.) shupa. (Il duce sub ~.)

ESCORTA formatzie de avioane militare de lupta care insotzesc pe timp de razboi aeronave shi vapoare de transport sau comertz pentru a le proteja contra atacurilor inamice.

escorta escorte s. f. (intl.) complice al unui infractor.

a avea escorta expr. (glum.) 1. a fi casatorit. 2. a avea copii