DOMN domni s. m. 1. Termen de politetze pentru un barbat. ♦ (Fam.; la voc.) Termen impersonal de adresare care insotzeshte de obicei o fraza exclamativa interogativa etc. ♦ Sotz. ♦ (Pop.) Orashean. 2. Persoana care are autoritatea posibilitatea de a face ceva; stapan. 3. Titlu purtat de suveranii TZarii Romaneshti shi ai Moldovei; voievod domnitor; persoana care purta acest titlu. 4. Dumnezeu. ♦ Isus Hristos. ◊ Expr. A da (sau a lasa pe cineva) in plata (sau mila) Domnului = a lasa (pe cineva) in pace a(l) lasa sa faca ce vrea; a ignora. ♦ (La voc.) Exclamatzie invocatzie impersonala exprimand mirare amaraciune surpriza. Doamne ce vorba tzia ieshit din gura! ◊ Expr. Vezi Doamne = chipurile vorba vine. [Voc. (13) domnule dom’le (4) doamne; nom. voc. shi (1) domnu don’ dom’] Lat. dom(i)nus.

domn sm [At: COD. VOR. 39/4 / P shi: (pfm) dom’ don’ / Pl: ~i / E: ml dom(i)nus] 1 Persoana care are autoritate asupra altora Si: stapan. 2 Persoana care guverneaza un orash o provincie o tzara Si: stapanitor (inv) biruitor (3) (ivr) despuitor (1) obladuitor ocarmuitor voievod voda principe printz domnitor. 3 (Inv; ie) Schimbarea ~ilor bucuria nebunilor Exprima bucuria poporului la fiecare noua domnie care provenea din sperantza k traiul va fi mai bun. 4 (Pop; is) ~ de roua Personaj fantastic din basme shi legende. 5 (Fig; pex) Persoana mandra cu pretentzii mari. 6 (If) Domnul Dumnezeu. 7 (If) Domnul Isus Cristos. 8 (La vocativ) Invocatzie impersonala care exprima mirare amaraciune etc. Doamne ce greu a fost! 9 (Pfm; ie) Vezi ~ sau inv au ~ Vorba vine. 10 (Pfm; ie) A da (sau a lasa) pe cineva in plata ~ului Al lasa sa faca ce vrea. 11 (Inv) Boier (12). 12 (Inv) Inalt functzionar. 13 (Inv; Trs; is) ~ de steag Comandant de batalion. 14 (Ivr; Mar; is) ~i pamantului Ofitzeri. 15 (Ivp) Orashean. 16 Termen politicos de adresare pentru un barbat. 17 Barbat (12). 18 Sotz. 19 Invatzator. 20 Profesor.

DOMN domni s. m. 1. Termen de politetze pentru un barbat. ♦ (Fam.; la voc.) Termen impersonal de adresare care insotzeshte de obicei o fraza exclamativa interogativa etc. ♦ Sotz. ♦ (Pop.) Orashean. 2. Persoana care are autoritatea posibilitatea de a face ceva; stapan. 3. Titlu purtat de suveranii TZarii Romaneshti shi ai Moldovei; voievod domnitor; persoana care purta acest titlu. 4. Dumnezeu; Isus Cristos. ◊ Expr. A da (sau a lasa pe cineva) in plata (sau mila) domnului = a lasa (pe cineva) in pace a(l) lasa sa faca ce vrea; a ignora. ♦ (La voc.) Exclamatzie invocatzie impersonala exprimand mirare amaraciune surpriza. Doamne ce vorba tzia ieshit din gura! ◊ Expr. Vezi doamne = chipurile vorba vine. [Voc. (13) domnule dom’le (4) doamne; nom. voc. shi (1) domnu don’ dom’] Lat. dom(i)nus.

DOMN domni s. m. 1. (Folosit azi mai rar) Termen de politetze intrebuintzat izolat sau pus inaintea numelui sau titlului unui barbat caruia i se adreseaza sau despre care vorbeshte cineva. V. jupin. Baiatul domnului notar a spart un geam. BENIUC V. 37. Domnule dr. Codrescu dami voie sa te recomand verei mele. IBRAILEANU A. 135. Domnilor alegatori ma rog sa fiu ascultat. ALEXANDRESCU P. 156. ♦ (In limbajul elevilor azi ieshit din uz) Termen de adresare catre profesor sau invatzator. Domnule! Otopeanu nu ma lasan pace. CARAGIALE O. II 65. ♦ Termen cu care in trecut personalul de serviciu denumea pe stapinul casei sau cu care i se adresa; capul familiei. In sfirshit un fecior vine sa deschida... Domnui acasa? Da; dar mia poruncit sa spui daca lo cauta cineva k plecat la tzara. CARAGIALE O. II 272. ♦ (Familiar uneori ironic; la vocativ) Termen general de adresare; frate nene omule. Dar nu e arestat domnule pricepe! POPA V. 205. Ei! domnule cite dastea nam citit eu nam par in cap! CARAGIALE O. I 95. 2. Persoana care are posibilitatea autoritatea libertatea de a face ceva de a dispune; stapin. Sint cioban shis domn pe munca mea. CAMILAR T. 101. Ash putea pretinde k sint mai mult decit liber. Ma pot socoti domn. SADOVEANU P. M. 15. Azi muncim cu inimi pline K poporui domn pe sine. TOMA C. V. 486. Fiecare e domn in casa lui. 3. (In perioada feudala din istoria tzarilor romineshti) Titlu purtat de principii Munteniei shi Moldovei; voievod domnitor printz; (in regimul burghezomoshieresc) titlu emfatic dat regelui. Intre foile ceaslovului se afla hirtia domnului de la Moldova... Pazeshteo shi nu te increde in domni. CAMILAR T. 62. Batrinul primministru se infatzisha intro zi domnului cu figura plouata. PAS L. I 245. Sa mampiedec deun moshneag? Deun moshneag da imparate caci moshneagul ce priveshti Nu e om de rind el este domnul TZarii Romineshti. EMINESCU O. I 147. Mihai Viteazul fu cel dintii domn care legiui printrun ashezamint al sau k fiecare tzaran pe a cui moshie se va afla atunci acolo sa ramiie rumin veshnic. BALCESCU O. I 139. ◊ (Metaforic) Dar noaptea se trezeshte shi tzine judecata SHin negrumbraca toate al noptzii palid domn. EMINESCU O. I 96. Niciodata mindrul vultur cen vazduh se cumpaneshte Acel domn al atmosferei ce un veac intreg traieshte De o pradasha bogata inca nu sandestulat. ALEXANDRESCU P. 138. 4. (In trecut) Functzionar slujbash (inalt). Un domn mare sosise din partea imparatziei shi urca pe Visheu in trasura stralucita trasa de opt cai albi. CAMILAR T. 43. Alaturi... un burlac Un domn serios de la Culte Cu cioc shi cu ghete de lac. TOPIRCEANU B. 62. Pentru mindra caremi place Nici parintzii nau cemi face Nici judele satului Nici chiar domnii sfatului. JARNÍKBIRSEANU D. 11. ♦ (Transilv. Mold.) Tirgovetz orashean. Mindra cu shurtz de carton Ar fi buna dupun domn. JARNÍKBIRSEANU D. 437. 5. Persoana bogata care ishi intemeia pozitzia pe exploatarea maselor muncitoare. V. boier nobil. Inainte vreme mergeau la shcoli numai domnii. DAVIDOGLU M. 13. Cind domnii vin shi ieu Tot tot ce ai sint dinshii care pun pe om la greu. COSHBUC P. II 186. [SHtefan Iojica] ajunse intro asha pozitzie inalta incit cei mai mari domni ai Transilvaniei priveau k o mare fericire da merita cu multa inchinaciune shi jertfire favorul shi creditul sau. BALCESCU O. II 179. Pentru mindra caremi place Trei zile la domni ash face. JARNÍKBIRSEANU D. 10. 6. (In opozitzie cu doamna) Barbat. Pe ceardacuri la drum domnii stau in camesha. IBRAILEANU A. 143. 7. (Intrebuintzat mai ales in forma de vocativ doamne) Dumnezeu Iisus Hristos. Nu mam inchinat nici domnului nici dracului. BENIUC V. 13. Am socotit k tzii sa umbli k domnul nostru Hristos pe asinul sau. SADOVEANU Z. C. 21. Trasneshtel doamne. CAMIL PETRESCU T. I 441. ♦ (La vocativ cu sensul religios atenuat sau pierdut) Invocatzie exclamatzie exprimind mirare amaraciune surpriza uimire. Dar multe doamne lau batut Ia fost paharul plin. COSHBUC P. I 229. O doamne da greu somn am dormit! ISPIRESCU L. 119. Doamne ce vorba tzia ieshit din gura! CREANGA P. 9. Doamne sfinte! striga tinarul cunoscindo. NEGRUZZI S. I 22. Raui doamne raui zau Cind nui vin la fagadau! JARNÍKBIRSEANU D. 386. ◊ (In urari shi exclamatzii) Doamne dumnezeule! Doamne ajuta! Doamne iartama! Slava domnului! etc. ◊ Expr. Vezi doamne = chipurile. Draga doamne v. drag. Dragalitza doamne v. dragalitza. Da doamne (bine)! v. bine. A da (sau a lasa pe cineva) in plata (sau in mila) domnului = a lasa (pe cineva) in pace. ◊ (Impreuna cu alt vocativ) Doamne stapine nu shtii cit ma simtzesc de ushor. CREANGA P. 205. Doamne cumatre doamne zice capra suspinind. id. ib. 31. Forme gramaticale: voc. domnule shi (7) doamne. Nom. voc. shi: (1) domnu (PAS Z. I 19 SADOVEANU B. 236) (1) don’ (DUMITRIU B. F. 78) (1) dom’ (CAMILAR N. I 445 CARAGIALE N. S. 65); voc. shi: (1) dom’le (CARAGIALE O. II 50).

DOMN ~i m. 1) (folosit k termen de politetze shi de adresare izolat sau inaintea numelui) Persoana de sex masculin; barbat mai ales de la orash. 2) (in epoca feudala in tzarile romane; folosit shi k titlu pe langa un nume) Conducator absolut al tzarii; domnitor; voda; voievod. 3) Fortza supranaturala considerata creatoare shi carmuitoare a lumii; Dumnezeu; demiurg; divinitate. * A lasa pe cineva in plata ~ului a lasa pe cineva sa procedeze dupa bunul lui plac. /<lat. dom[i]nus

domn m. 1. stapan: al valurilor domn EM.; 2. principe sau voievod: Domnul TZarii Romaneshti; 3. (absolut) Dumnezeu: Doamne fereshte; 4. persoana de distinctziune: nobil boier: 5. (dela sec. XVII) titlu de politetza: Domnule! [Lat. vulg. DOMNUS = clasic DOMINUS].

domn m. (lat. dóminus pop. domnus stapin d. domus casa; it. donno pv. don vfr. dam sp. dueño pg. dom. V. dom 1). 1) Stapin (Vechĭ). 2) Stapinu lumiĭ Dumnezeŭ (voc. Doamne lat. Dómine): Doamne ajuta! Doamne fereshte! Doamne ĭartama!. 3) Domnitor princicare domnea in TZara Romaneasca In Moldova (shi’n Ucraina): Prea Inaltzate Doamne (adresa catre domn) schimbarea domnilor bucuria nebunilor. 4) (voc domnule). Persoana distinsa boĭer nobil (nu om de rind): a venit un domn. 5) Titlu de respect dat de servitorĭ stapinuluĭ shi de eleviĭ shcoaleĭ primare Institutoruluĭ (in cea secundara shi’n universitate domnule profesor): tacere k vine domnu profesor (gen. a lu domnu). 6) Epitet de politetza adresata unuĭ superior saŭ uneĭ persoane respectabile: Domnule Ministru Domun Popescu. Fam. M’am ales c’un „Doamne ajuta!” am dat de o belea am patzito. Draga Doamne (exclamativ) oarecum k sa zic asha multzamind luĭ Dumnezeŭ (cp. cu fr. grace à Dieu Dieu merci): Acuma eshtĭ Draga Doamne baĭat mare! De ce nu te astimperĭ? Domnule (exclamativ k o interj.): ĭa’uzi Domnule ce comedie. V. doamna jupin rege imparat.

!domn¹ (stapan; domnitor) (inv.) s. m. voc. doamne; pl. domni (domnul TZarii Romaneshti)

domn¹ (domnitor) s. m. pl. domni; voc. sg. neart. Doámne

domn² (termen de politetze) s. m. voc. sg. art. dómnule; pl. domni; abr. nom.ac. sg. art. d./dl g.d. sg. art. dlui pl. dlor

domn (termen de politetze pentru un barbat) s. m. voc. dómnule; pl. domni voc. dómnilor; abr. sg. art. dl g.d. sg. art. dlui g.d. pl. art. dlor

domn (domnitor) s. m. voc. doámne; pl. domni

domn doamna (domn shi sluga; domnii Moldovei; Stimate Domnule; Doamne milueshte; Marita Doamna). Abreviat: Dl Dlui Dnii Dlor; Dna Dnei Dle Dlor.

+domnule / (fam. in tempo rapid) dom’le/domn’e interj. corectata

DOMN s. 1. cucon (inv. shi fam.) musiu (grecism inv.) chir (italienism inv.) signor. (Ce mai faci ~ule?) 2. v. domnitor. 3. (art.; n. pr.) v. Dumnezeu.

DOMN s. v. barbat orashean sotz targovetz.

domn s. v. BARBAT. ORASHEAN. SOTZ. TIRGOVETZ.

DOMN s. 1. cucon (inv. shi fam.) musiu (grecism inv.) chir (italienism inv.) signor. (Ce mai faci ~ule?) 2. cirmuitor conducator domnitor monarh stapinitor suveran voda voievod (astazi rar) stapin (inv. shi pop.) obladuitor (inv.) biruitor crai gospodar gospodin ocirmuitor purtator vladik (fig.) cirmaci. (SHtefan marele ~ al Moldovei.) 3. (BIS.; art.) atotputernicul (art.) creatorul (art.) divinitate dumnezeire dumnezeu parinte providentza puternicul (art.) stapinul (art.) tatal (art.) ziditorul (art.) (in limbajul bisericesc) preainaltul (art.) preaputernicul (art.) (inv. shi pop.) pronie (pop.) sfintul (art.) sintul (art.) (inv.) atottziitorul (art.) tvoretz zeu.

domn (dómni) s. m. 1. Titlu oficial al domnitorilor TZarii Romaneshti shi Moldovei. 2. Nume dat lui Dumnezeu. 3. Termen de politetze pentru un barbat in general. Mr. istr. domnu megl. dom(n). Lat. dǒm(ĭ)nus (Diez I 157; Cihac I 80; Pushcariu 541; CandreaDens. 565; REW 2741) cf. it. donno prov. dom v. fr. dam(p) sp. don dueño port. dom. Cu sensurile 1 shi 2 are vocativul Doamne (< lat. Dǒmĭne); pentru sensul 3 se foloseshte vocativul domnule. Domnii sau domnitorii se bucurau de prerogativele suveranilor; prin urmare se cuvine sa traducem cuvintele derivate prin termeni care in mod firesc se aplica ideii de regalitate (domnie „demnitate de Domn” etc.). Der. doamna s. f. (titlu dat sotziei domnitorului; termen de politetze in general pentru o femeie) care reprezinta fara indoiala lat. dǒm(ĭ)na (Diez I 157; Pushcariu 537; REW 2733); domnesc adj. (care apartzine domnului); domni vb. (a conduce o tzara un principat k domn; a stapini; a se adresa cu titlul de Domn); domnie s. f. (demnitate de Domn; timpul cit se afla un Domn la conducerea tzarii; regiune stapinita de un Domn; Curte; termen de politetze cu formele reduse dumneata < domniata dumnealui domneavoastra dumnealor); domnishoara s. f. (termen de politetze pentru o fata); domnishor s. m. (fiu de domnitor; printz tinar; fiu al stapinului); domnitza s. f. (fiica de domnitor; printzesa tinara); domnitor s. m. (domnitor). Cf. domina duminica.

domn domni s.m. 1. Persoana cu autoritate. 2. Proprietar de pamant grof (D. Pop 1978). 3. „Cela ce e imbracat cu haine nemtzeshti (orasheneshti) cu exceptzia jidanilor” (TZiplea 1906). 4. „Cei mai mari domni sunt cei de la catane” (TZiplea 1906); „Prin domni tzaranul (maramureshean) intzelegea inainte de razboi (Primul Razboi Mondial) pe stapanii politici shi administrativi adica pe unguri” (Papahagi 1925: 87). 5. De rang inalt nobil; domnitor voievod. 6. „In limba veche domn inseamna gospodar sau tzaran liber dar shi stapan. Cu aceasta functzie el apare invocat shi in inceputul unor colinde: Cel domn bun sa veseleshte sau Scoalamite domnutz bun / SHi scoala shi slujnicele / Sa mature tat curtzile” (Biltziu Acta Musei 2004: 110). 7. Dumnezeu: „SHade Domnu Dumnezau / SHeden lance radzamat” (Papahagi 1925: 233). 8. Iisus Cristos: „SHo facut Domnu Hristos / Pa Adam foarte frumos” (Papahagi 1925: 232). ♦ (onom.) Domnitza Domnitza Domnutza nume de familie (33 de persoane cu aceste nume in Maramuresh in 2007). Lat. dom(i)nus pop. domnus „stapan” < lat. domus „casa” (Diez Cihac Pushcariu CDDE cf. DER; DEX MDA).

domn i s.m. 1. Persoana care are autoritatea posibilitatea de a face ceva. Proprietar de pamant grof (D. Pop 1978): „Cela ce e imbracat cu haine nemtzeshti (orasheneshti) cu exceptzia jidanilor” (TZiplea 1906); „Cei mai mari domni sunt cei de la catane” (TZiplea 1906); „Prin domni tzaranul (maramureshean) intzelegea inainte de razboi (Primul Razboi Mondial) pe stapanii politici shi administrativi adica pe unguri” (Papahagi 1925: 87). 2. De rang inalt nobil; domnitor voievod. 3. „In limba veche domn inseamna gospodar sau tzaran liber dar shi stapan. Cu aceasta functzie el apare invocat shi in incipitul unor colinde: Cel domn bun sa veseleshte sau Scoalamite domnutz bun / SHi scoala shi slujnicele / Sa mature tat curtzile” (Biltziu Acta Musei 2004: 110). 4. Dumnezeu: „SHade Domnu Dumnezau / SHeden lance radzamant” (Papahagi 1925: 233). 5. Isus Cristos: „SHo facut Domnu Hristos / Pa Adam foarte frumos” (Papahagi 1925: 232). Lat. dom(i)nus.

a fi domn (cu cineva) expr. a face o favoare (cuiva) a se purta frumos (cu cineva).