VOIEVÓD voievozi s. m. 1. (In Evul Mediu) Titlu purtat de domnii Moldovei shi TZarii Romaneshti precum shi de conducatorul Transilvaniei (sec. XII1541); domn voda; p. ext. principe; persoana care avea acest titlu. 2. (Inv.) Comandant de oaste; capitan. ♦ (In credintza ortodoxa creshtina) Capetenie a cetelor de ingeri. 3. Maimarele unei cetatzi al unui tzinut; guvernator; p. ext. boier de rang mare. 4. Capetenie a unei cete sau a unui salash de tzigani. [Var.: voivód s. m.] Din sl. vojevoda.

voievod sm [At: COD. VOR.² 50/6 / V: (ivp) voiv~ (irg) ~a (S shi: voevoda) vaivoda (Pl shi: ivr vaivode) (inv) voivoda / S shi: voe~ / Pl: ~ozi / E: slv воѥвода] 1 (Inv) Comandant de oshti. 2 (Bis) Arhanghel (1). 3 (Inv) Maimarele unei cetatzi. 4 (Inv) Maimarele unui tzinut. 5 (Inv; pex; rar) Maimarele unei semintzii. 6 (Inv) Guvernator (1). 7 (Inv; pex) Nobil de rang mare. 8 (Inv) Inalt demnitar al bisericii. 9 (In Evul Mediu) Conducator (cu atributzii militare) al unei uniuni de obshti fara drept ereditar a carui autoritate se exercita pe un teritoriu limitat in care organizarea socialpolitica shi economica continua institutzia obshtii sateshti. 10 (In Evul Mediu) Conducator al unei formatziuni statale romaneshti (cu drept ereditar). 11 (In Evul Mediu; shis mare ~) Titlu dat domnilor tzarilor romane adaugat de obicei dupa numele lor (shi scris cu majuscula). 12 (In Evul Mediu) Persoana care avea titlul de voievod (11). 13 (In Evul Mediu; pex) Principe. 14 (In Evul Mediu; pex) Rege. 15 Titlu netransmisibil prin moshtenire acordat de regele Ungariei guvernatorului Transilvaniei care i era vasal pana in 1571. 16 (Reg; ifvoivod) Administrator al moshiei domneshti. 17 Capetenie a unei cete sau a unui salash de tzigani. 18 (Irg) Conducator al unui grup de organizare speciala. 19 (Ban; spc) Capetenie a unei cete de calarashi. 20 (Reg; ifvoivod) Cap de familie.

voievod s.m. 1 (in Ev. Med. in provinc. rom.) Conducator cu atributzii militare politice administrative shi judecatoreshti ales de o uniune de obshti shi a carui autoritate se exercita asupra unui teritoriu limitat. Titlu purtat de domnii TZarii Romaneshti shi ai Moldovei precum shi de guvernatorul Transilvaniei; domn voda; ext. principe. ♦ Persoana care avea acest titlu. Proprietatea e sfinta k e de la Negru Voda intiiul voievod care a trecut in locurile acestea (K. PETR.). 2 (inv.) Comandant de oaste; capitan. Alexandru... zise voievozilor shi domnilor sashi tocmeasca oshtile shi shireagurile inaintea lui (ALEXAN.). ♦ (in credintza creshtina ortodoxa) Capetenie a oshtilor cereshti a cetelor de ingeri; arhanghel. Arhanghelii sau Sfintzii Voivozi... sint pazitorii oamenilor de la nashtere pina la moarte (HASD.). 3 (inv.) Maimarele unei cetatzi al unui tzinut; guvernator. ♦ Ext. Boier de rang mare. 4 Conducator capetenie a unei cete a unei grupe (de tzigani). Corcodel voivodul era la frunte Vrind a sa noduroasa maciuca De corn cu singe shi el so crunte (BUD.). 5 (inv. reg.) Conducator al unui grup special constituit organizat. ♦ Spec. Capetenie a unei cete de calushari. • pl. ozi. shi (inv.) voivod s.m. /<slav. воѥвода.

VOIEVÓD voievozi s. m. 1. (In evul mediu) Titlu dat domnilor Moldovei shi TZarii Romaneshti precum shi guvernatorului Transilvaniei (pana in 1571) domn voda; p. ext. principe; persoana care avea acest titlu. 2. (Inv.) Comandant de oaste; capitan. ♦ (In credintza ortodoxa creshtina) Capetenie a cetelor de ingeri. 3. Maimarele unei cetatzi al unui tzinut; guvernator; p. ext. boier de rang mare. 4. Capetenie a unei cete sau a unui salash de tzigani. [Var.: voivód s. m.] Din sl. vojevoda.

VOIEVÓD voievozi s. m. 1. Titulatura a domnilor Moldovei shi Munteniei; domn p. ext. principe voda. Mirceavoievod. SHtefanvoievod. ▭ Privirile tinarului voievod se inflacarara. SADOVEANU O. VII 157. Parea un tinar voievod Cu par de aur moale. EMINESCU O. I 170. 2. (Invechit shi arhaizant) Comandant de oaste de unitate militara; capitan. Cine mergen fruntea oastei? voievodul Buzdugan. EFTIMIU I. 53. ♦ (In credintza ortodoxa creshtina) Capetenie a cetelor de ingeri. Sfintzii voievozi Mihail shi Gavril. 3. Mai marele unei cetatzi al unui tzinut; guvernator (recrutat de obicei dintre boieri); p. ext. boier de rang mare. O boieri cu noi deun singe Voievozilor paminteni! Voi ridetzi shi tzara plinge. BOLLIAC O. 207. 4. Capetenia unui trib a unei cete sau a unui salash de tzigani. (Atestat in forma voivod) Corcodel voivodul era la frunte Vrind a sa noduroasa maciuca De corn cu singe shi el so crunte. BUDAIDELEANU TZ. 411. Voievodul tziganilor (titlul unei operete). Varianta: voivód (VLAHUTZA O. A. II 140) s. m.

VOIEVÓD ~zi m. 1) (in Moldova shi in Muntenia medievala; folosit shi k titlu pe langa numele respectiv) Conducator absolut al tzarii; voda; domn; domnitor. 2) Conducator al unei shatre de tzigani; bulibasha. /<sl. vojevoda

voievod m. 1. Domn od. titlu oficial al principelui domnitor in tzarile romane: imparatzi crai voievozi capitanii oshtilor mai marii orashelor CR. sa vaza de’s mai tare decat un voievod AL.; 2. fig. principe: parea un tanar voievod cu par de aur moale EM.; 3. Sfintzii Voievozi nume dat arhanghelilor Mihail shi Gavril sarbatoare ce cade in ziua de 8 Noemvrie; 4. capetenie peste mai multe salashe de tzigani. [Slav. VOIEVODA capetenia oshtirii (din VOĬ oaste shi VODITI a conduce)].

voĭevód saŭ voevód shi (rar) voivód m. (vsl. voĭevoda d. voĭ armata shi voditi a conduce; bg. voev shi voĭv rus. voev. V. voĭnic shi voda). Vechĭ. Capitan generalisim. principe domn (k titlu pus dupa nume): SHtefan Voĭevod. Azĭ. SHefu calusharilor (Ban.). Voĭevodu TZiganilor traducere neobishnuita ild. Vatafu TZiganilor dupa germ. ZigeunerHauptmann saŭ Baron (numele uneĭ operete de Strauss). Sfintziĭ Voĭevozĭ Sfintziĭ Arhanghelĭ Mihail shi Gavril voĭevoziĭ cetelor ingereshtĭ (sarbatoare la 8 Novembre). Vechĭ shi voĭevoda (k nom.). Fals voĭvod. V. bulibasha.

voivod sm vz voievod

voivod s.m. v. voievod.

vv In forma vv. dupa un nume: Ghicavv. Neagoevv. abreviere pentru voievod.

voivód V. voĭevod.

voievód s. m. pl. voievózi

voievód s. m. pl. voievózi

voievod

voievod zi.

VOIEVÓD s. v. domnitor.

VOIEVÓD s. v. cap capetenie comandant conducator maimare shef.

VOIEVOD s. cirmuitor conducator domn domnitor monarh stapinitor suveran voda (astazi rar) stapin (inv. shi pop.) obladuitor (inv.) biruitor crai gospodar gospodin ocirmuitor purtator vladik (fig.) cirmaci. (SHtefan cel Mare ~ al Moldovei.)

voievod s. v. CAP. CAPETENIE. COMANDANT. CONDUCATOR. MAIMARE. SHEF.

voievód (zi) s. m. 1. Domn principe; titlu oficial al domnilor din Muntenia shi Moldova. 2. (Inv.) Comandant shef militar. 3. Numele celor doi arhangheli Mihail shi Gavril. 4. Conducatorul al unei cete de tzigani. 5. Conducatorul dansului numit calushari. Var. voivod voevod shi der. Sl. vojevoda de la voĭ „razboi” cf. voinic shi voda „care conduce” (Miklosich Slaw. Elem. 17; Cihac II 460) cf. bg. vojvod sb. cr. vojevoda pol. wojewoda rus. voevoda mag. vajvoda vajda ngr. βοεβόδας. Termen oficial; sa folosit in mod curent in forma abreviata voda s. m. (principe). Der. voievodal adj. (principiar); voivodat s. n. (principat); voievodesc adj. (se zice despre o varietate de mere); voievozi vb. (a domni); voievozie s. f. (principat).

voievód voievozi (voevod) s.m. Domn voda principe. ♦ (top.) Dealul Voievodului (Voievodca) in apropiere de localitatea Barsana.„Traditzia locala spune k pe Dealul Voievodca sar fi retras cneazul Seneslau cand a fost atacat” (Lenghel 1979: 8). ♦ (onom.) Voevod nume de familie cu frecventza redusa in Maramuresh (DFN). ♦ Atestat sec. XIV (Mihaila 1974). Din vsl. vojevoda din voi „armata razboi” shi voditi „a conduce” (SHaineanu Scriban; Miklosich Cihac cf. DER; DEX MDA).