bulibáșă sm [At: MARIAN, O. II, 33 / Pl: ~și / E: bulucbașă] 1 Conducător al unei șatre de țigani. 2 Rangul de bulibașă (1).

BULIBÁȘĂ, bulibași, s. m. Conducător al unei cete de țigani.

BULIBÁȘĂ, bulibași, s. m. Conducător al unei cete de țigani. – V bulucbașă.

BULIBÁȘĂ ~i m. Conducător al unei șatre sau al unui sălaș de țigani. /<turc. bölük-bași

bulibáșă V. bulubașă.

bulubașă m. odinioară: 1. căpitanul unui buluc de arnăuți: bașbulubașă, șeful gardei domnești; 2. (și bulibaș) vătaful unei șetre de țigani. [Vechiu-rom. bulucbașă = turc. BULUK BAȘY].

bulubáșa și bulibáșa m., pl. ĭ, gen. ai -iĭ saŭ al luĭ b- (maĭ vechĭ bulucbașă, d. turc. bölúk-bašy, șef de companie. V. buluc 1 și baș). Vechĭ. Comandantu uneĭ bulubășiĭ de arnăuțĭ și de seĭmenĭ (Baș-bulubașă, șefu vechiĭ garde domneștĭ în Moldova). Azĭ. Vătav de Țiganĭ.

bulibáșă s. m., art. bulibáșa, g.-d. art. bulibáșei; pl. bulibáși

bulibáșă s. m., art. bulibáșa, g.-d. art. bulibáșei; pl. bulibáși

BULIBÁȘĂ s. vătaf. (~ al țiganilor.)

BULIBAȘĂ s. vătaf. (~ țiganilor.)