15 definitzii pentru guvernator
din care- explicative (11)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
GUVERNATÓR guvernatori s. m. 1. (In unele state) Persoana care conduce in numele shefului statului o unitate administrativteritoriala mai mare sau un teritoriu dependent o colonie. 2. Persoana care conduce o institutzie de credit depinzand de o autoritate centrala. Guverna + suf. tor.
GUVERNATÓR guvernatori s. m. 1. (In unele state) Persoana care conduce in numele shefului statului o unitate administrativteritoriala mai mare sau un teritoriu dependent o colonie. 2. Persoana care conduce o institutzie de credit depinzand de o autoritate centrala. Guverna + suf. tor.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adaugata de gall
- actziuni
guvernator sm [At: CANTEMIR HR. 487 / V: (inv) gube~ gubernatur[1] / Pl: ~i / E: guverna + tor cf rs губернатор] 1 (In unele state) Persoana care conduce in numele shefului statului o unitate administrativteritoriala mai mare sau teritoriul dependent o colonie. 2 Persoana care conduce o institutzie de credit depinzand de o autoritate centrala. corectata
- In original fara accent — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
GUVERNATÓR guvernatori s. m. (Azi numai in tzarile imperialiste) Persoana numita sau aleasa care conduce in numele shefului statului un tzinut o provincie o colonie etc. Guvernatorul Daciei. ▭ Totzi ofitzerii in tzinuta de ceremonie mergem in vizita oficiala la guvernator. BART S. M. 21. Ii facura cunoscut [imparatului] k Mihaivoda nu se priveshte in Ardeal decit k un guvernator. BALCESCU O. II 270.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
GUVERNATÓR s.m. 1. Conducator al unui tzinut al unei colonii etc. numit de sheful unui stat pentru a exercita puterea in numele lui. 2. Persoana insarcinata (de stat) cu conducerea unei banci de emisiune. [< guverna + tor].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
GUVERNATÓR s. m. 1. conducator al unui tzinut al unei colonii etc. care exercita puterea in numele shefului statului. 2. persoana insarcinata (de stat) cu conducerea unei banci de emisiune. (< it. governatore)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
GUVERNATÓR ~i m. (in unele state) 1) Conducator al unei mari unitatzi teritorialadministrative (provincie tzinut colonie etc.). 2) Conducator al unei institutzii bancare sau de credit numit de guvern. /a guverna + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
guvernator m. 1. cel ce guverneaza o provincie cel ce comanda o cetate; 2. director financiar: guvernatorul Bancei.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
*guvernatór m. Acela care guverneaza o colonie o provincie un orash fortificat un mare stabiliment: guvernatoru banciĭ Natzionale a Romaniiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
gubernator sm vz guvernator
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
gubernatur sm vz guvernator
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
*guvernór m. (fr. gouverneur care e forma fr. ild. rom. guvernator). Pedagog educator (al unuĭ baĭat de om bogat).
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
guvernatór s. m. pl. guvernatóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
guvernatór s. m. pl. guvernatóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
GUVERNATÓR s. carmuitor conducator (turcism inv.) zabet. (~ al unei provincii.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
GUVERNATOR s. (POLITICA) cirmuitor conducator (turcism inv.) zabet. (~ al unei provincii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
guvernator, guvernatorisubstantiv masculin
- 1. (In unele state) Persoana care conduce in numele shefului statului o unitate administrativteritoriala mai mare sau un teritoriu dependent o colonie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: conducator carmuitor zabet
- Guvernatorul Daciei. DLRLC
- Totzi ofitzerii in tzinuta de ceremonie mergem in vizita oficiala la guvernator. BART S. M. 21. DLRLC
- Ii facura cunoscut [imparatului] k Mihaivoda nu se priveshte in Ardeal decit k un guvernator. BALCESCU O. II 270. DLRLC
-
- 2. Persoana care conduce o institutzie de credit depinzand de o autoritate centrala. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- Guverna + sufix tor. DEX '09 DEX '98 DN